Ferestrele vieții, stau deschise,
Spre largul mărilor astrale,
Cum stau poiene, îndrăgind narcise,
Cu patimi dulci, de lumi florale.
A nopții palidă crăiasă,
Dezvăluindu-ne minciuna,
Aceiași vrajă sfântă lasă,
Să ne iubim,...
Doruri, patimi, gânduri, vise,
Visuri crude, dulci narcise,
Valuri, munți, deluri, coline,
Vise vii, ucise vise,
Toate trag, nădejdi de bine,
Din iubiri, ce zac ruine.
Trec, în barca tinereții,
Arta lumii-n zor poeții,
Iar cu...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, suferință, băutură, bine, cugetare, artă, artă fotografică, râs, poezie, fațăDorul meu, s-a prins visării,
Când era, abia de-o șchioapă,
Cum se prinde, valul mării,
De stihiile de apă.
Dorul meu, s-a prins visării,
Cumpănind, harfa cântării,
Dorul meu, s-a prins iubirii,
Când, o tainică chemare,
I-a...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, lacrimi, fericire, iubire, speranță, omenie, destin, nume, apă, lumeAmintiri răzlețe, leagă gânduri,
De stăruință, bolii fără leac,
De răzvrătirea, unuia sărac,
De vechi iubiri, uitate în iatac,
De norul, care, nu se vrea opac,
Amintiri, nu mor des scrise-n rânduri!
Declinându-mi viața toată,
În întunericul, profund,
Eu caut, dragostea curată,
În conturul lui, m-ascund.
Cum atrag, sfioase stele,
Depărtări, din infinit,
Eu, atrag, una din ele,
Cu, o liră, de argint.
Cum, a nopților tărie,...
Poezie de Constantin Obadă despre întuneric, iubire, infinit, dor, țară, noapte, poezie, stele, viațăAlbaștri ochi, prin sita serii,
De dragul florilor striate,
Recheamă-n noi, aleanul verii,
Cu farmece..., nevinovate.
Dorința lor, neputincioasă,
Animă, setea de iubire,
Cu clipa vremilor, ce lasă,
Cristale mici, de fericire!
Nu tot ce-am scris, vă pară gruie,
Nici strălucirea lor, inele,
Ce vrut-a sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Chiar de mi-e slava lapidară,
De setea lumii, e pătrunsă,
Când trag, în cumpăniri de seară,
Lumina, care...
Veniți, din toate colțurile lumii,
În augustul torid, că-i sărbătoare,
Veniți, să stingem păcii, vrajba vremii,
Cu cântecul, ce-l știe fiecare.
Veniți, sfătoși, cu inimi curate,
Căci, știm primi, cu-adâncă omenie,
Cu vin de Cotnari,...
Poezie de Constantin Obadă despre cultură, sărbătoare, măsură, inimă, omenie, lume, poezie, țară, vinCohorte de lumină,
Acuma..., solitare,
Mai rumenă-n grădină,
O ultimă..., cărare.
Și ultima cărare,
E sufletu-mi, ce plânge,
Durerea cum dispare,
Și-n negură se frânge.
Iar negura, îi lasă,
Iubirea, altor vânturi,
Lui,...
Am legat, trecute vii,
De butucii umilinței,
Și-am lăsat, în panoplii,
Amintirea suferinței.
Am legat, prezente vii,
De butucii biruinței,
Și în crame, panoplii,
Toate vinurile minții.
În mine, coace-o epocă de piatră,
Un cataclism, terifiant,
Un cânt nomad, bătut în joc de șatră,
O fecundare, de neant.
Eu, port în mine, gesturi de maimuță,
Un dor nestins, să sar în pom.
Să curm în mine, strâmta potecuță,
Cu...
Nor, albind albastrul zării,
Lira mea, încet străbate,
Chiar de ești luceafăr mării,
Nu-i bine, în singurătate.
Valuri, oricât sunt de valuri,
Nu-s decât, furtuni pe gânduri,
Chiar când, leneșe bat maluri,
Legături au, în...
Prin hogeagul vremii mele,
Multe ramuri moarte, cad,
Ploi, mărunte, de surcele,
Mor, cu ifose de brad.
Rar, îmbată câte-o floare,
Cu aroma ei, simțiri,
Tot mai des, uită cărarea,
Pașii sfintelor iubiri.
Din hogeagul vremii...
Ce nuanțată e, țărâna,
Pe care, pașnic, o sfărâm,
Căldura ei, sărută mâna,
Cu huma unui alt tărâm.
Prin iarba, brazdelor întoarse,
Eu, văd strămoșii, după leat,
Cum trec tăria lor, din oase,
Prin mine-n grâul semănat.
Deși..., par, clipă fără rost,
Mi-e geniul, ordine divină.
Prin haos trist, samsar anost,
Petrec, o unică lumină!
La voi, gândesc, sărmani gropari,
Săraci, cum mă ve-ți da uitării,
Pe când, o seamă de măgari,
Vor stoarce lacrimi,...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcie, ordine, geniu, haos, tristețe, lacrimi, clipă, lumină, poezieNecazul, unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie.
Unde-i pământul mai arid,
Viori de dor, i-adună ploaie.
Deochii lumii noastre, prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri, ochiuri de cântare....
Stau, dor, în prag de vis,
Vibrând, iubirea-n pară,
Când arămește-n zori,
Pădurea..., solitară.
Poiene, foșnitoare,
Din umbre, beau lumini,
De te pătrund, cu farmec,
Ce face, să te-nchini.
Minune de icoane,
În roi, se tot...
Poezie de Constantin Obadă despre fanatism, artă, artă fotografică, minune, farmec, umbră, dor, iubire, vis, viațăVederea, uită vechi conture.
Dar, mintea, ageră mereu,
Mai freamătă încă, pădure,
De simt, stăpân că sunt, tot eu.
Deși..., tristețile, apasă,
Cu cerul lor, mereu închis,
Din depărtări, iubiri îmi lasă,
Speranțe..., aripe de vis....
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, speranță, bunul simț, simț, dorință, minte, uitare, vis, natură, cerDuios, străbun părinte,
Pământul, în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri, din izvoare,
Din valuri sunătoare.
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri.
Ci om, născut din stâncă,
În noi, spre fiecare,
Ești, ca...
Poezie de Constantin Obadă despre abilitate, cuvânt, pământ, naștere, schimbare, artă, artă fotografică, limbă, destin, moarteNe știe, astăzi, lumea, dar mâine-o să ne-admire,
Cum anii grei, de fapte, i-am dus, chiar peste fire.
Popor, făr' de prihană, e prisacă, de iubire,
Cu cântece, la strană, și-n oameni roire.
Cu marea la picioare, și cu Carpații, frați,...
Poezie de Constantin Obadă despre minune, națiune, fapte, minciună, lume, timp, oameni, iubire, viață, poezie
