Eu sunt cărarea dintr-un deal,
Ce suie către munte,
Un sunet dulce de caval,
O trecere pe punte.
Eu sunt argintul unui val,
Crâmpei de meditare,
Din universul meu banal,
Un cântec viu răsare.
Eu sunt nădejdea tuturor,...
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când gerul e tare și iarna e grea,
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când stau la căldură cu dragostea mea.
Îmi place să văd talazuri strivite,
Furtună să fie și cu marinar,
Îmi place să văd...
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, copii, oameni, bunul simț, simț, omenie, poeți, zi de naștere, lume, noapteVrei strălucirea unui gând?
Fă-ți trepte-n timp cu timpul,
Urcându-le încet, pe rând,
Poți cuceri așa, Olimpul.
Iar de se-ntâmplă ca să cazi,
Din piscul înălțimii,
Tot ești pădure grea de brazi,
Și căpriori mulțimii!
Cu grai bătut în ritm sprințar,
Alung necazuri și amar,
Seninul faptelor mereu,
Îl strâng în brâu de curcubeu,
Iubiri mărunte risipesc,
Când grabnic alte încropesc,
Din car de minte potrivit,
Cânt vers, în taină licărit....
Poezie de Constantin Obadă despre risipă, tristețe, grădină, adevăr, amar, vin, minte, dumnezeu, poețiFantezia toarce vise,
Lungi din caierul gândirii,
O-mpletire de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț în spuma glumii,
Când, cu sârg din soare epic,
Pun fuștei la scara lumii.
Un suflet trist și solitar,
O tremurare, în amar,
Răceala unui mitic Zeu,
Comori de artă curcubeu,
Acestea toate, simt și eu.
Iubiri mărunte și iubit,
Un car, de minte răvășit,
Cinstire fără bogăție.
Norocul, goală sărăcie,...
Poezie de Constantin Obadă despre bogăție, adevăr, sărăcie, zei, comoară, minciună, artă, artă fotografică, amar, norocÎmpleti-i mlădițe-n vie,
Ca să țes o primăvară,
Chiar de-i pură fantezie,
Eu, cânt vremea de afară.
Mii de lanuri dorm în glie,
Sub omături trecătoare,
Chiar de nu-s o ciocârlie,
Eu cânt vremea cu mult soare.
Când răsună o chemare,
În grai dulce și subtil,
Joacă-n unde sclipitoare,
Curgătorul vieții stil.
Când răsună o minciună,
Învoalată în mister,
Gânduri-fapte sar și-adună,
Limpezimi care nu pier.
Când șireata trândăvie,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre stil, mister, fapte, minciună, râs, poeți, cugetare, zi de naștere, viațăÎngropai mlădițe-n vie,
Să rosar-o primăvară,
Chiar de-i iarnă timpurie,
Eu tot cânt doina la țară.
Mii de boabe cresc în glie,
Ca și nunțile din neamuri,
Chiar de n-aud ciocârlie,
Și nici freamătul din ramuri.
Lanurile dorm...
Când ascult senine fețe,
Cu grai molcom și subtil,
Munca, pare o poveste,
Ca savoarea unui stil.
Când îi văd apoi la treabă,
Pe la colț cum joacă șah,
Șiretenii vechi de babă,
Elocvenți cu sârg în..., ah.
Când îi văd cum dau...
Ca și zilnica chemare,
Către nobile speranțe,
Eu trudesc, ca fiecare,
Adevăr să torn în stanțe.
Și mă simt atât de bine,
Când îmi crește albă floare,
Când îl leg pe azi de mâine,
Ca un soare de alt soare.
Glasuri cânturi,
Pe pământuri,
Dați avânturi,
Glasuri cânturi.
Blânde mame,
Dospiți poame,
În năframe,
Blânde mame.
Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.
Cresc din faguri,
Roșii steaguri,...
Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină.
Din natura omenirii,
Cu iubire-n floarea firii,
Simt, adeseori ironic,
Ritmul de concert simfonic.
Din eterna lumii artă,
Cu...
Poezie de Constantin Obadă despre revoluție, conflict, bunul simț, simț, artă, artă fotografică, durere, poeți, naturăDealul meu, ținea în pântec,
O tăcere galben-pală,
Beznă dornică să soarbă,
Lumea razelor solare.
Dealul meu, cu fața verde,
Avea barbă de mătasă,
Mamă dulce, roi de turme,
Truditorilor culcușuri.
Dealul meu curgea cascadă,...
Poezie de Constantin Obadă despre păcat, tăcere, mamă, poeți, umbră, salariu, zi, noapte, lună, fațăCortegi de nori cade pe deal,
Mânați de-un vânt, ușor astmatic,
O ploaie rece-aduce-n casă,
Tristeți, din câmpul singuratic.
Aprind iluzia să-mi pară,
Că vremea-i bună și senină,
Că dorm, sub teiul de afară,
Că mândra, tainic o să...
Poezie de Constantin Obadă despre iluzie, vinovăție, ploaie, acasă, casă, timp, poeți, vreme, suflet, luminăAceiași toamnă mă cuprinde,
Aceleași frunze, cad mereu,
Icoana anilor î-mi prinde,
Rugini, ce par un minereu.
Aceiași lume, în mișcare,
Aceleași cântece renasc,
Noi suntem ierburi sunătoare,
Din pajiști care alții pasc!
Norii suri, din arcuri negre,
Slobozesc, săgeți bizare,
Vânturi șuieră integre,
Sarabande trecătoare.
Parcuri triste, în tăcere,
Dorm, în vise pluviale,
Ispășite de plăcere,
Mor, iubiri provinciale.
Neamuri multe de gângănii,...
Aceiași toamnă mă cuprinde,
Aceleași frunze cad mereu,
Cununa anilor mei prinde,
Rugini ce par un minereu.
Năframa nopții fără lună,
Pogoară-ncet pe ochi acum,
Și simt dureri mai vechi cum sună,
Ca un tractor ce scoate fum....
Poezie de Constantin Obadă despre toamnă, fum, destin, frică, bunul simț, simț, durere, poeți, ochi, vechiEra, argintul unui râu,
O dulce undă călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc și cânt de sărbătoare.
Era balsamul unor tei,
Dintr-o eternă primăvară,
Când, fermecat de harul ei,
O căutam mereu și iară.
Era noian...
Poezie de Constantin Obadă despre magie, sărbătoare, iubire, durere, jocuri, poeți, primăvară, noapte, rău, poezieEra frumoasă, spic de grâu,
Unduitoare și senină,
Izvor de viață, dulce râu,
Un zbor frenetic de albină.
Era mireasmă grea de tei,
Etern zglobie primăvară,
Când m-am aprins de dorul ei,
Ca să mă sting seară de seară.
Era un...
Poezie de Constantin Obadă despre eternitate, femeie, lacrimi, farmec, minte, trecut, zbor, poeți, primăvară, rău
