Toamna
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
Cu vaet surd din vrejuri goale,
Plâng trandafirii pe alei,
Că soarele s-a tras din cale,
Și toamna vine peste ei!
Cu vaet surd din vrejuri goale,
Plâng trandafirii pe alei,
Că soarele s-a tras din cale,
Și toamna vine peste ei!
Slăvită fii și-acuma eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul, acestei săptămâni!
Octombrie brumar al nopților de toamnă,
Iar ziua rumenește ciorchini de sevă...
Slăvită fii și-acum eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome tari și moi simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul acestei săptămâni.
Sub soarele moldav, sub diafana lună,
Nu-i fire de poet, vibrând, să nu scânteie,...
Din inimile tuturor,
Râuri de dragoste au curs,
De sus în jos, de jos în sus,
Unite într-un fluviu sonor,
Cu valuri de fapte, idei și viață,
Năvalnic s-azvârle,
În drum seacă grânele,
Schimbând în mai bene, a țării față.
Către,...
Bolta-ți de lumină, m-a-nfrățit pe mine,
Cu știința lumii, veacului marxist,
Fructele vieții le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru astăzi că exist.
Roșie ca jarul, flamura-ți fierbinte,
A topit în mine energii solare,
Drumul...
Fruntea-ți luminată m-a sudat pe mine,
Cu știința lumii, veacului marxist,
Roadele vieții, le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru, astăzi că exist.
Roșie ca jarul, flamura-ți fierbinte,
A topit în mine, energii solare,
Drumul...
Bună vreme codru drag!
Ți-am trecut al vieții prag,
Printr-o roiște de fag,
Să te-ntreb de cel mai drag.
Care-n vremi te îndrăgise,
Legănându-se cu vise,
Și în cărți mi te descrise.
Ți-am bătut cărările,
Către toate zările,
Și-am...
Când palidă tremurătoarea lună,
Răsare gânditoare pe făget,
Când blândă, adormitoarea „noapte bună”,
În geamuri, lămpile, le stinge-ncet.
Când peste sat, adânca liniște coboară,
Și vântul nu mai bate-n crânguri,
Când la vreo casă, o...
Omul nu poate trăi fără libertate!
Pentru libertate s-a jertfit, și și-a vărsat sângele, de-a lungul vremurilor.
Toți acei care au căutat să răpească libertatea, poporului,
de-a lungul veacurilor, au fost înfierați de istorie,
Ca cei mai...
De când dacii și romanii zămislit-au astă lume,
Un popor ce cu credință, poartă bravele lor nume,
De când primul domn pe țară și-a înscăunat domnia,
De atunci, pe-a noastre plaiuri, noi am cunoscut robia.
Încât de privești în urmă, inima...
Opera scriitorului, trebuie să fie mobilizatoare,
pentru că numai astfel, contribuie la progresul omenirii.
Scriitorul trebuie să fie un deschizător de drumuri noi,
El, trebuie să fie cu un pas înaintea vremii sale.
Scriitorii care învață de la viață, și scriu pentru ea, rămân nemuritori.
Cei care procedează altminteri, se pierd în negura vremurilor.
Un scriitor, în adevăratul înțeles al cuvântului,
nu poate fi decât în măsura în care cunoaște în cel mai înalt grad, realitatea.
Opera lui, trebuie să oglindească această realitate.
Izvorul din care trebuie să se inspire, este poporul.
La...
Lanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.
Când era numai o spumă tot pământul ăsta...
Apropiem duioasa vreme,
Când va-ndrăgi, pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți, poeme,
Și orgi, din cetine de brazi!
Vioi, visăm cu ochii minții,
Și-n dor spoim, cupola țării,
Și ce sfioși ne sunt părinții,
Că-mpodobim altarul...
În orice poţi să te încrezi, În ceea ce cu ochii vezi, Poţi să te-ncrezi în animale, În fenomene naturale, În apă, aer, foc şi vânt, În ceaţă, fulgere, pământ, În luna schimbătoare, sori, În norii veşnic mişcători, În ploi de stele, semne-astrale,...
Au imunitate, toată lumea ştie, Dar niciunul n-are nicicum la prostie, De-aia-n Parlament azi sunt atâţia proşti, Prin ce scot pe gură-ndată-i recunoşti.
Iar când va fi şi-o fi să pleci, Pe drumul fără-ntors, pe veci, Te-or plânge cei ce te-au iubit, Vor râde cei ce ţi-au greşit, Iar foarte mulţi, deşi prezenţi, Vor asista indiferenţi. *Iar când va fi şi tu să pleci / Pe drumul ce va fi să treci...
Măicuţa mea mult adorată, Tu ai murit numai o dată, Dar eu, pân' ne vom întâlni, Eu mor în fiecare zi!
Iubirea ei pentru copii A fost izvor de bucurii; Ce mare a avut iubirea, Slăvită fie-i amintirea!