Sedus, de farmece curate,
Ce izvorăsc din oaza ta,
Eu, vin din dune însetate,
Să sorb și eu din zestrea ta!
Norocul mi te-a prins frumoasă,
Și-n dorul lumii, fără leac,
Tu, astăzi ești cea mai aleasă,
Iar eu..., urâtul prea sărac!...
Poezie de Constantin Obadă despre seducție, sărăcie, noroc, dor, iubire, vin, zi de naștere, lume, poezieFetițele cu ochelari,
Ascund atâtea dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Când primenesc a lumii ere!
De ai noroc să le pătrunzi,
Prin raza viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorinței lor nevinovate!
Uimit, visezi...
Strânsei, din durerea vieții,
Ca să fiu tot cel înfrânt,
Trubadur, ca-n vremi poeții,
S-o alin, și tot să-i cânt!
Chiar cu haina sfâșiată,
Ca un șarpe mă târăsc,
Să ador, un chip de fată,
Și să-i cânt, făr' s-o urăsc!...
Poezie de Constantin Obadă despre înfrângere, ură, muncitori, durere, haine, vreme, viață, vis, față, soareVisătoare minți spre mâine,
Leagă punți în largul zării,
Să nu cați numai la tine,
Ci mai mult, la soarta țării!
Și din măiestria-ți dată,
Să lași, barem un cuvânt,
Să străluce, în durată,
După tine, în vreun cânt!
Să te...
Vis sedus din patima uitării,
L-am sădit în cugete lumină,
L-am stropit cu valurile mării,
Să-ncolțeasc-o eră mai virgină!
Știu păcate care o să-l dreagă,
Știu ispita care-i poartă pică,
Știu demult și calea lui pribeagă,
Știu...
Poezie de Constantin Obadă despre fanatism, tentație, seducție, suferință, păcat, rai, vis, lumină, poezieTimpul, pasăre bizară,
Leagă ziua lui de soare,
Cu o punte înnegrită,
Și din ea, aruncă stele,
În puzderii,
De imperii,
Iar cu luna străvezie,
Dă îndemn la poezie,
La dorinți neâmplinite,
Lăstărind iubiri râvnite!
Timpul,...
Poezie de Constantin Obadă despre timp, salariu, zi, schimbare, zi de naștere, poezie, stele, soare, lunăMi-i sufletul atât de mic,
În dimineața asta clară,
Ca visul bietului calic,
Flămând dormind mai decuseară!
Dar mă alin c-un vis ușor,
Că dor cu dor, reface-o culme,
Nesățiosului amor,
Rătăcitor prin lume!
Și e..., un timp neîndoios,
Când trebui să se spargă,
Un vis de patimi, spongios,
Demonic, de aleargă!
Și e..., un sclipet, pân' la cer,
Din ev, de lume nouă,
Și cad perdele, de mister,
Și scad, nămeți în rouă!
Și e..., un...
Tristeți le curg, ca la artiști,
Prin ochi vicleni, pe nas, pe buze,
Sunt cei mai mari, evangheliști,
Toți ipocriții, când cer scuze!
Desigur, e ușor în lume,
Minuni să vezi, pe orice drum,
Dar, cei ce le-au clădit anume,
Uitați, adesea, sunt acum!
Desigur, vremea, poți s-o bântui,
Cu arta unui brav condei,
Pustiul lumii, poți să-l mântui,
Cu flori de stil, cu...
Poezie de Constantin Obadă despre fapte, stil, minune, artă, artă fotografică, luptă, flori, grădină, durere, lumeUn punct, rostogolit anume,
Multiplicat, în mii de nume,
O distilare, de trecuturi,
Prezentă-n prag de începuturi.
Desăvârșire, prin milenii,
Grăbită de-a naturii genii,
Un minus, plus de existență,
Într-o perfectă reverență,...
Poezie de Constantin Obadă despre existență, început, prezent, clipă, geniu, nimic, uitare, povești, moarte, durereȘi visul stă, în gând, haihui,
Metehne să-l cuprindă,
Ca să reverse, orișicui,
Reflexe, ca-n oglindă!
Și, cumpănește zel, cu țel,
Daraua vremii noastre,
Și dintr-un fel, iscă-n alt fel,
Din neguri, zări albastre!
Și vis, din...
De ce..., îmi chinui, biata stripă,
În nopți de basm și de risipă?
De ce..., cu fulgi, mai leg himere,
De dragul cui și-a cui plăcere?
De ce..., din vreme timpurie,
Încerc, sublima armonie,
Când e știut, că din milenii,
Discret,...
Poezie de Constantin Obadă despre povești, geniu, început, limbă, minte, plăcere, risipă, armonie, cugetare, eternitateSedusă stă iubire-n poartă,
De nu se-ndură să mai plece!
Vecini, în treacăt o arată,
Dar ei, nu-i pasă cine trece!
Sub pomi, albiți de primăvară,
Pare, cuprinsă de nămeți!
Dar, de-o privești, cum se-nfioară,
Oricine-ai fi, de ea...
De ce..., ne amăgim, cu cât ne înmulțim,
Ființa noastră bună, cu zeci de surogate?
De ce..., gțndiri, tratăm, cu un sever regim,
Să suferim de frică, iubind, din lașitate?
De ne mai amăgim, cu temple din iubiri,
Un haos, ne pândește,...
Boierii hulpavi, au murit,
Dar, boieria, ne-a rămas,
Cu chipul blând și aurit,
Balaur crud, cu tril în glas!
Era, în teatre, un tipic:
„ Bătrâni să joci, de tinerel ”!
Acum, s-a mai schimabt, un pic,
Acuma, nu-i mai joci, defel!
Artiștii, poartă suferinți,
Pe chipul lor, de ceară,
Dureri, rămase, din părinți,
Din lume și din țară!
Dar, poartă și un zâmbet, rar,
Ce scapără-n idee,
Un cântec viu și temerar,
Ce-aprinde-o epopee!
Poezie de Constantin Obadă despre artiști, idee, părinți, zâmbet, suferință, durere, țară, lume, poezieAm iubit, o servitoare,
Cu priviri nevinovate,
Dulce și ispititoare,
Mă-nrobi, cu dulci păcate.
Am iubit, chiar o matușă,
Mie fiind, dar șugubăț,
Astăzi biata, are gușă,
Și se reazămă în băț!
Am iubit, femei ușoare,
Nori...
Poezie de Constantin Obadă despre război, soție, femeie, regret, păcat, mamă, povești, rai, poezie, iubireFrumoasă ești, domniță,
Ce mândră-n tonuri vii!
Mi-ai fi în veci dorință,
De-ai fi, cu ochii vii!
Eu plâng, vibrând simțirea,
Acelor mâini ce-au tras,
Nestinsa lor culoare,
Ce-n suflet, mi-au rămas!
