Bună vreme codru drag!
Ți-am trecut al vieții prag,
Printr-o roiște de fag,
Să te-ntreb de cel mai drag.
Care-n vremi te îndrăgise,
Legănându-se cu vise,
Și în cărți mi te descrise.
Ți-am bătut cărările,
Către toate zările,
Și-am...
Poezie de Constantin Obadă despre așteptare, invidie, zi, noapte, povești, mulțumire, femeie, vin, scris, comedieCând palidă tremurătoarea lună,
Răsare gânditoare pe făget,
Când blândă, adormitoarea „noapte bună”,
În geamuri, lămpile, le stinge-ncet.
Când peste sat, adânca liniște coboară,
Și vântul nu mai bate-n crânguri,
Când la vreo casă, o...
Omul nu poate trăi fără libertate!
Pentru libertate s-a jertfit, și și-a vărsat sângele, de-a lungul vremurilor.
Toți acei care au căutat să răpească libertatea, poporului,
de-a lungul veacurilor, au fost înfierați de istorie,
Ca cei mai...
Poezie de Constantin Obadă despre libertate, oameni, prezent, civilizație, guvernare, ridicol, progres, istorie, sânge, dușmaniDe când dacii și romanii zămislit-au astă lume,
Un popor ce cu credință, poartă bravele lor nume,
De când primul domn pe țară și-a înscăunat domnia,
De atunci, pe-a noastre plaiuri, noi am cunoscut robia.
Încât de privești în urmă, inima...
Poezie de Constantin Obadă despre națiune, sânge, suflet, credință, lacrimi, nume, inimă, țară, lume, poezieOpera scriitorului, trebuie să fie mobilizatoare,
pentru că numai astfel, contribuie la progresul omenirii.
Scriitorul trebuie să fie un deschizător de drumuri noi,
El, trebuie să fie cu un pas înaintea vremii sale.
Scriitorii care învață de la viață, și scriu pentru ea, rămân nemuritori.
Cei care procedează altminteri, se pierd în negura vremurilor.
Un scriitor, în adevăratul înțeles al cuvântului,
nu poate fi decât în măsura în care cunoaște în cel mai înalt grad, realitatea.
Opera lui, trebuie să oglindească această realitate.
Izvorul din care trebuie să se inspire, este poporul.
La...
Poezie de Constantin Obadă despre scriitori, realitate, imposibil, valoare, frumusețe, imperfecțiuni umane, limbă, bucurie, națiuneLanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.
Când era numai o spumă tot pământul ăsta...
Poezie de Constantin Obadă despre sclavie, moarte, adevăr, iubire, ură, viață, minciună, foc, luptă, țarăApropiem duioasa vreme,
Când va-ndrăgi, pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți, poeme,
Și orgi, din cetine de brazi!
Vioi, visăm cu ochii minții,
Și-n dor spoim, cupola țării,
Și ce sfioși ne sunt părinții,
Că-mpodobim altarul...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, vreme, geniu, tinerețe, sfinți, pace, iubire, ochi, dor, luminăEa e virtutea care, tu, omule, reţine: Trufia, vanitatea, departe le va ţine, Departe ea alungă orgoliul, semeţia, Te-nvaţă ce-i respectul şi ce e modestia. Ea este nelipsită atunci când ai credinţă, Te-nvaţă pietatea şi buna-cuviință; Departe ea...
Dacă nu ar fi cultura,
N-am şti ce-i literatura,
Proza şi dramaturgia,
Aforismul, poezia;
Nu am şti ce e pictura,
Nici gravura şi sculptura,
Teatrul, muzica, baletul,
Filmul, opera, cupletul;
N-am şti ce e uvertura,
Şi nici ce-i...
În creştinătatea toată, Data e considerată Cea când Ioan Botezătorul Boteză Mântuitorul. Boboteaza-i sărbătoare La creştini, la orişicare; Preoţii-n altar slujesc Şi ei apa o sfinţesc. C-un mănunchi de busuioc, Iau agheasmă dintr-un loc Şi-azi, în...
Evanghelia ne spune,
Cu adâncă-nţelepciune,
Că-naintemergătorul
Lui Hristos Mântuitorul,
Propovăduia venirea
Lui Hristos şi mântuirea.
Ioan, zis şi Botezătorul,
Boteza-n Iordan poporul
Cu botezul pocăinţei,
Al smereniei, credinţei
Şi...
Mult iubite Moş Crăciun, Tu eşti darnic şi eşti bun; La duşmani tu du-le-n spate Câte-un sac cu bunătate! Chiar de-s răi şi duşmănoşi, Dă-le prăjituri, gogoşi! Te mai rog să le aduci Mere, cozonaci şi nuci, Minte multă, demnitate, Dar şi multă...
Europa mea iubită, Cu atâţia oameni mari, Astăzi este răstignită Ca Isus întré tâlhari. Iarăşi e crucificată, Ca în urmă cu mulţi ani, Când ea a mai fost trădată Tot de către-americani. Parcă-a blestemat Înaltul, Când îi văd pe gânduri cad, Unul e...
Rromii-au au fost cândva nomazi, Sedentari şi "lorzi" sunt azi; Ei au fost cândva toţi robi, Azi au slugi români neghiobi. Cu căruţe-au mers ţiganii, Cu Rolls-Royce merg azi "rromanii"; Mulţi trăiau cândva în cort, Au palate azi, confort. La...
De n-ar fi lăcomia, am fi mai fericiţi, Am fi mai altruişti şi am fi mai mulţumiţi, Am fi mai înţelepţi şi am fi mai cumpătaţi, Am fi mai generoşi şi am fi mai respectaţi. De n-ar fi lăcomia, nu am mai vrea averi, Nu am mai vrea ca astăzi să-avem...
Despre-Arhanghelul Mihai,
S-a scris mult în al meu grai
Şi-alte limbi, şi s-a scris bine,
Căci aşa se şi cuvine.
Mari poeţi s-au întrecut
Şi-n vers i-au adus tribut;
Mari artişti, mulţi, l-au pictat
Şi în marmor l-au sculptat.
Ştim din...
E culme a Creaţiunii, Nu-i din maimuţă, cum spun unii; A fost creat de Dumnezeu, N-a provenit din cimpanzeu. Nici nu se trage din gorilă, Cum crede şi-azi câte-un prostilă, Şi nici din vrun urangutan, Cum spune câte-un şarlatan. De s-ar fi tras el...
Parafrazându-l pe Pascal, Savant şi filosof moral, Un om e-o "trestie",-o făptură, "Cea mai fragilă din natură". Dar sigur e, transpus în vers, Că în întregul Univers, Fiinţa asta muritoare E singura ce-i gânditoare. Pe-al nost Pământ, plin de...
