Ciocoiul!
Caiet Nr. 1 - Poezii 1951
Lasă greul vieții tată,
Dă-l la naiba de ciocoi,
Pune mâna pe lopată,
Hai cu mine la război.
Să zdrobim întâi dușmanul,
Care bate la hotare,
Și ne-om răfui la anul,
Cu ciocoiul pe ogoare.
1951
Poezii, pagina 78
1878 poezii
Plăceri!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Plină toată de iubire,
Ca o poamă pârguită,
Nestatornică în fire,
Dor cu dor într-o suită.
A venit într-o rochiță,
Tremurată de suspine,
O dulceață de fetiță,
Să-i dezleg iubiri senine.
1968
Cosmopoemă!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Cu o cosmică alură,
Înclin zeilor galactici,
O săgeată de lumină,
Cu un arc din polul arctic.
Multe inimi cântă grave,
Cu o rară măiestrie,
Eu, încerc, niscai octave,
Cu o pană sidefie.
Mulți mai sunt care prind fluturi,...
1967
Viziuni!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Apropo de viziuni,
O prisacă poți s-aduni,
Dacă scazi pe rușinoase,
Dintre cele arțăgoase,
Noi proverbe dau ocol,
Cu tupeu de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele rușinoase,
Ruginite și pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se...
1966
Poezie de Constantin Obadă despre viziune, cădere, revoluție, durere, dorință, sânge, poeți, rău, stele, soareTristețe!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
La geam îmi bate anul nou,
Trecutul lui îl simt acum,
Și o tristețe greu mă prinde,
Când sună glasuri de colinde.
De ce tristețea azi te prinde,
Când sună glasuri de colinde?
De ce trecutul vama arde,
Când anul nou îți cântă...
1967
Poezie de Constantin Obadă despre tristețe, trecut, jocuri, poeți, umbră, bunul simț, simț, suflet, dor, luminăGrivița!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Preludiul izbândirii noastre,
Nădejde frântă-n silnicie,
Renaștere prin lungi dezastre,
Destin, busolă a României!
Vibrând ecouri de sirenă,
Chemare-n zări fără cuprins,
Urmă o stingere perenă,
Vulcan, dospind soare încins....
1967
Poezie de Constantin Obadă despre cădere, amintire, dezastru, destin, sânge, timp, poeți, vis, soareBătrânul!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Cântecele mor pe masă,
De o ciudă prăfuită,
O tăcere grea se lasă,
Vremea trece plumbuită.
A plecat de mult bătrânul,
E un veac parcă de-atunci,
Când și când, oftează scrinul,
Din mulaj de urme-adânci.
1967
Mii!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Mii de cânturi,
Străbat pământuri,
Dând avânturi,
Mii de cânturi.
Mii de mame,
Cu năframe,
Culeg poame,
Mii de mame.
Mii de oameni,
Îi asameni,
Dând în fameni,
Mii de oameni.
1967
Infidelă!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Când s-a măritat devreme,
Toate-n jur erau poeme,
Chiar a plâns, fără să vreie,
Când nu plânge o femeie?
Griji azi are cu bărbatul,
Până-i va suna veleatul,
Dar, ca orice credincioasă,
Îl alintă, și-i duioasă,
Și se roagă pe la...
1967
Poezie de Constantin Obadă despre bărbat, credință, îngrijorare, sfinți, suferință, poezie, femeie, poețiAcum e toamnă!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Acum e toamnă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.
Pe strai de frunze cenușiu,
Aleargă dorul verii viu,
Plouat, și rebegit de-amor,
El vede soare când e nor.
Acum e toamnă...
Poete!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Poete, stingerea eternă,
E o toamnă-n trecere,
Care dup-o iarnă cârnă,
E duioasă-ntoarcere.
Poate, stele sclipitoare,
Sunt un veșnic sloi stelar,
Răsfățate de un soare,
Ca un prag în roți de car.
Poate viața uimitoare,
E și...
1967
Poezie de Constantin Obadă despre eternitate, jocuri, poeți, toamnă, moarte, soare, viață, lună, stelePoemul Anotimpurilor Nescrise
Ode Gingaşe
Pagina toamnei
tremură
de
frig
În vreme
ce
De pe
pagina verii
transpiraţia
curge-n valuri
de
poezie
Doamne
şi ce primăvară
se ridică
de pe această pagină
pătată
de
versuri albe
Şi
numai
poetul
surâde
în...
La România
Astfel cum se-nclină crinul
Fără viaţă şi color,
Când un vierme-i roade sânul
Fraged şi desfătător;
Astfel, dulce Românie,
Tu începi a te fana,
Şi nimic n-aduce ţie
Viaţa şi mărirea ta!
Dragă, moartea locuieşte
Chiar în sânul tău...
Poezie de Dimitrie Bolintineanu despre fapte, rău, ură, fericire, speranță, dor, nimic, frumusețe, moarte, viațăNervi de toamnă
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu...
Pod la munte!
Caiet Nr. 8 - Poezii 1971
Din munți cu două fălci de gură-n veci grotescă,
Cu ceru-n neguri dese ce prinde să albească,
Cad steiuri în mișcare ca lava din vulcani,
S-albească noaptea codrii cu vise de țărani.
Și visele se leagă! Moldova se-nsenină,
Din vraja unei...
Libertate!
Caiet Nr. 8 - Poezii 1971
Unde-mi stai ascunsă libertate!
Când din forul tău, venii pe lume?
Setea ta ce-i încă-n legi plecate,
Dând dureri iubirii, mi-au dat nume.
Și-am venit suind nevoii veacuri,
Ca să-ți cânt mai slobod decât alții,
Noaptea, scânteind din...
1973
Poezie de Constantin Obadă despre libertate, soție, iubire, mamă, inteligență, respect, foc, naivitate, omenie, cuvântNoaptea-n liniște!
Caiet Nr. 8 - Poezii 1971
Noaptea-n liniște târzie,
Scaldă-n umbre vagi mistere,
Vis în har de poezie,
Doritor, săruturi cere!
Stau pe-o bancă lâng-o poartă,
Pironit în întuneric,
Doar salcâmi-n ram mă ceartă,
Pentru visul meu himeric!
Un cocoș...
1970
Poezie de Constantin Obadă despre liniște, bancheri, conflict, întuneric, mister, noapte, vis, umbră, poezie, steleE cineva care o știe!
Caiet Nr. 8 - Poezii 1971
Când mori, e-o trecere finală,
Din primăvara ta banală,
Când crești risipă-n nicăieri,
Când dai ce-i bun, fără să ceri!
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând, să plângi vioară,...
1970
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, risipă, primăvară, toamnă, oameni, apă, noapte, viață, poezieCum moartea!
Caiet Nr. 8 - Poezii 1971
Cum moartea zilnic ne pândește,
Sfioasă pe la cotituri,
Mai credem că ne jinduiește,
Armonioasele făpturi!
Și ne cuprinde-o dulce milă,
Și parc-am vrea s-o sărutăm,
Uitând că searbăda idilă,
Nu-ncepe bine când visăm!
Visul meu!
Caiet Nr. 8 - Poezii 1971
Visul meu saltă din unde,
Tot amorul unui râu,
Și-apoi zboară din secunde,
Ca un fluture din grâu!
Vraja-i sună ca un cântec,
Revărsat, din prea iubire,
Și vestindu-și pruncu-n pântec,
Bate-n timp, să prindă fire!
Visul...
