Când răsună o chemare,
În grai dulce și subtil,
Joacă-n unde sclipitoare,
Curgătorul vieții stil.
Când răsună o minciună,
Învoalată în mister,
Gânduri-fapte sar și-adună,
Limpezimi care nu pier.
Când șireata trândăvie,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre stil, mister, fapte, minciună, râs, poeți, cugetare, zi de naștere, viațăÎngropai mlădițe-n vie,
Să rosar-o primăvară,
Chiar de-i iarnă timpurie,
Eu tot cânt doina la țară.
Mii de boabe cresc în glie,
Ca și nunțile din neamuri,
Chiar de n-aud ciocârlie,
Și nici freamătul din ramuri.
Lanurile dorm...
Când ascult senine fețe,
Cu grai molcom și subtil,
Munca, pare o poveste,
Ca savoarea unui stil.
Când îi văd apoi la treabă,
Pe la colț cum joacă șah,
Șiretenii vechi de babă,
Elocvenți cu sârg în..., ah.
Când îi văd cum dau...
Ca și zilnica chemare,
Către nobile speranțe,
Eu trudesc, ca fiecare,
Adevăr să torn în stanțe.
Și mă simt atât de bine,
Când îmi crește albă floare,
Când îl leg pe azi de mâine,
Ca un soare de alt soare.
Glasuri cânturi,
Pe pământuri,
Dați avânturi,
Glasuri cânturi.
Blânde mame,
Dospiți poame,
În năframe,
Blânde mame.
Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.
Cresc din faguri,
Roșii steaguri,...
Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină.
Din natura omenirii,
Cu iubire-n floarea firii,
Simt, adeseori ironic,
Ritmul de concert simfonic.
Din eterna lumii artă,
Cu...
Poezie de Constantin Obadă despre revoluție, conflict, bunul simț, simț, artă, artă fotografică, durere, poeți, naturăDealul meu, ținea în pântec,
O tăcere galben-pală,
Beznă dornică să soarbă,
Lumea razelor solare.
Dealul meu, cu fața verde,
Avea barbă de mătasă,
Mamă dulce, roi de turme,
Truditorilor culcușuri.
Dealul meu curgea cascadă,...
Poezie de Constantin Obadă despre păcat, tăcere, mamă, poeți, umbră, salariu, zi, noapte, lună, fațăCortegi de nori cade pe deal,
Mânați de-un vânt, ușor astmatic,
O ploaie rece-aduce-n casă,
Tristeți, din câmpul singuratic.
Aprind iluzia să-mi pară,
Că vremea-i bună și senină,
Că dorm, sub teiul de afară,
Că mândra, tainic o să...
Poezie de Constantin Obadă despre iluzie, vinovăție, ploaie, acasă, casă, timp, poeți, vreme, suflet, luminăAceiași toamnă mă cuprinde,
Aceleași frunze, cad mereu,
Icoana anilor î-mi prinde,
Rugini, ce par un minereu.
Aceiași lume, în mișcare,
Aceleași cântece renasc,
Noi suntem ierburi sunătoare,
Din pajiști care alții pasc!
Norii suri, din arcuri negre,
Slobozesc, săgeți bizare,
Vânturi șuieră integre,
Sarabande trecătoare.
Parcuri triste, în tăcere,
Dorm, în vise pluviale,
Ispășite de plăcere,
Mor, iubiri provinciale.
Neamuri multe de gângănii,...
Aceiași toamnă mă cuprinde,
Aceleași frunze cad mereu,
Cununa anilor mei prinde,
Rugini ce par un minereu.
Năframa nopții fără lună,
Pogoară-ncet pe ochi acum,
Și simt dureri mai vechi cum sună,
Ca un tractor ce scoate fum....
Poezie de Constantin Obadă despre toamnă, fum, destin, frică, bunul simț, simț, durere, poeți, ochi, vechiEra, argintul unui râu,
O dulce undă călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc și cânt de sărbătoare.
Era balsamul unor tei,
Dintr-o eternă primăvară,
Când, fermecat de harul ei,
O căutam mereu și iară.
Era noian...
Poezie de Constantin Obadă despre magie, sărbătoare, iubire, durere, jocuri, poeți, primăvară, noapte, rău, poezieEra frumoasă, spic de grâu,
Unduitoare și senină,
Izvor de viață, dulce râu,
Un zbor frenetic de albină.
Era mireasmă grea de tei,
Etern zglobie primăvară,
Când m-am aprins de dorul ei,
Ca să mă sting seară de seară.
Era un...
Poezie de Constantin Obadă despre eternitate, femeie, lacrimi, farmec, minte, trecut, zbor, poeți, primăvară, răuO farmec dulce fețe dragi,
Firave flori ca flori de fragi,
De ce să fiți și voi păduri,
Frumoase, scumpe creaturi?
De ce plecați raze de soare,
Mereu pe căi neștiutoare?
Ca să iscați din toate cele,
Noi meteori, scântei din stele?...
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, copii, frumusețe, farmec, flori, grădină, poeți, lume, stele, soareCând erau mici, era mai bine,
Etern uman, simțiri divine,
Atâtea visuri făuream,
Și cu iubire-i ocroteam.
Mă răsfățam în chipul lor,
Ca-n nopți, scântei de meteor,
Napoleoni vedeam în ei,
Frumoși și mari ca niște zei.
Dar,...
Poezie de Constantin Obadă despre copii, viclenie, zei, fericire, vis, eternitate, poeți, noapte, timpHai să cântăm tovarăși, acum în plină iarnă,
Când anul 65, mai stă încă pe prag,
O zi măreață-n care hidoasa monarhie,
Strivită pe veci, căzu sub roșu steag.
Stătea un rege gângav, pe tron ca un păianjen,
Și-n plasa-i veninoasă, ținea...
Zorii, cavaleri ai dimineții,
M-au trezit discret,
Și mi-au băut chipul,
În baia de lumini,
Încropită de soare,
Dincolo de fruntariile nopții!
Aerul purificat prin sita pădurilor,
A sărutat florile din balcon,
A răcorit pervazul...
Poezie de Constantin Obadă despre zei, băutură, mulțumire, victorie, politețe, prietenie, zâmbet, eroism, fapte, voințăZorile m-au trezit,
Și m-au băut,
În baia de lumină,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Dincolo de hotarul nopții.
Aerul rece,
A sărit pervazul ferestrei,
A sărutat florile-n treacăt,
Și tiptil,
Mi-a limpezit ceața ochilor....
Poezie de Constantin Obadă despre zâmbet, băutură, victorie, zei, sărut, schimbare, ploaie, urâțenie, soare, timpM-am trezit odată cu zorile,
Scăldat în baia de lumini,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Când dormeam,
Dincolo de hotarul nopții,
Aerul rece filtrat de păduri,
A sărit tocul ferestrei,
Limpezindu-mi ceața ochilor,
După ce, mai...
Astmatic, șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări ce nasc fiori,
Un vânt viclean pornit în salturi,
Să sfâșie blajine flori.
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii pe alei,
Că soarele s-a tras din cale,
Și toamna vine peste...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, inocență, flori, grădină, viclenie, povară, soare, tinerețe, toamnă, moarte
