Stau dor... (I)

Stau dor... (I)

Stau dor în prag de vis, vibrând iubire-n pară,
Cum arămește-amurg, pădurea solitară.
Altarul răzvrătirii din umbră bea lumini,
Dar și creaz-un farmec ce face să te-nchini.
Minune de icoane aprinse se ivesc,
Spoind apusul zilei cu har Dumnezeiesc.
Tot fanatismul lumii, oricât s-ar strădui,
Nu poate arta lumii ca-n soare rândui.
Încet etenul stinge ecoul lui profund,
Când stele mici și mari, clipesc cu chip rotund.