O sete care nu s-ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Eu sun viori să vină ploaie.
Deochii ispitirii cresc,
Molifți sprințari doinind frunzare,
Vârtejul dunelor pășesc,
O mare vălurind grânare.
De port arcușul mai pregnant,
Pe dorul minții plin de strune,
Pustiul trece dezolant,
Pădurii sfinte, neminune!