Fereastre stau deschise către astre,
O minte clară trage infinituri,
Pe sfoara vremii cu luciri albastre,
Când cearcă necuprins cu alte mituri.
În sticla lor reflectă luna,
Credinți țesute cu milenii,
Dezvăluind abia minciuna,...
Patimi grele, doruri, vise,
Gânduri crude, neprecise,
Valuri minții, grăiri line,
Vise vii și vise stinse,
Toate trag nădejdi de-abise,
Din iubiri ce zac ruine.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, suferință, cugetare, iubire, apă, viață, lume, lumină, poezieDoruri, patimi, gânduri, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri munți, valuri coline,
Vise vii ucise vise,
Toate trag nădejdi de bine,
Din iubiri ce zac ruine.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, suferință, cugetare, iubire, apă, bine, viață, lume, lumină, poezieDoruri, gânduri, patimi, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri crești Dumnezeirii,
Vise vii ucise vise,
Toate cresc din taina firii,
Labirintele iubirii.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul poeziei,...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, suferință, iubire, cugetare, apă, viață, lume, lumină, poezieDoruri, gânduri, patimi, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri pline, triste valuri,
Vise verzi, palide vise,
Toate scot din taina firii,
Labirintele iubirii.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, suferință, iubire, cugetare, apă, viață, lume, lumină, poezieÎn mine coace-o epocă de piatră,
Un cataclism terifiant,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
O fecundare de neant.
Eu port în mine gesturi de maimuță,
Un dor nestins să sar în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În largul...
Arămind amurgul iară,
Vremea sună solitară,
Dor de vis în prag de seară,
Eu vibrez iubirea-n pară.
Foșnitoarele poiene,
Cată ochii cu sprâncene,
O cohortă de lumină,
Mă sărută când se-nclină.
Tot altarul de jăratec,
Piere...
Poezie de Constantin Obadă despre cadouri, sărut, tristețe, pace, salariu, zi, vreme, iubire, zi de naștere, ochiCând pădurea solitară,
Arămește umbra iară,
Dor de vis în prag de seară,
Eu vibrez iubirea-n pară.
Farmec dulce mă pătrunde,
Dau icoanei raze-n unde,
Ce te face să te-nchini,
Ca zaraful la țechini.
Cohorte de lumină,
Acuma solitare,
Mai rumenă-n grădină,
O ultimă cărare.
Și ultima cărare,
în sufletu-mi ce plânge,
Că zi de zi dispare,
Și-n negură se stinge.
Din negură se lasă,
Iubirea pe pământuri,
Mormânt ruini-n...
În mine doarme-o epocă de piatră,
Tot zbuciumul care-a urmat,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
Adeseori acum uitat.
Mai port în gesturi urme de maimuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În...
În mine doarme-o epocă de piatră,
Un cataclism ce-a eșuat,
Cu zbuciumul înfricoșat,
Adeseori acum uitat.
Mai port în gesturi urme de maimuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În largul drumului de...
În mine doarme-o epocă de piatră,
Un cataclism nedezlegat,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
Și multe vieți ce-au sucombat.
În mine port în gesturi de maimuță,
Un dor nestins să sar în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,...
Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu iubire să-i ascund.
Cum sclipesc sfioase stele,
Picurând nopții mister,
Eu răsar lumină-n ele,
Luminând ochiuri de cer.
Cum a nopților feerie,...
Poezie de Constantin Obadă despre declin, întuneric, mister, speranță, suflet, dor, poezie, cer, iubire, fațăCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu iubire să-i ascund.
Cum clipesc sfioase stele,
Îndrugând nemărginiri,
Eu clipesc lumină-n ele,
A lor trainice simțiri.
Cum a nopților feerie,...
Poezie de Constantin Obadă despre declin, întuneric, speranță, suflet, dor, poezie, iubire, față, ochi, steleCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Dacă vin ca niște stele,
Luminându-mă cu sârg,
Eu răsar lună din ele,
De ard nopții tainic crâng.
Muta nopții poezie,
Leagă sufletelor spor,
C-o subtilă fantezie,
Din același sfânt amor.
Deseori zori-n poiană,
Rebegit de lung amor,
Mă cuprind iubirii vamă,
Rechemând al serii dor.
Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
În privirea-mi să-i ascund.
Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă cu sârg,
Eu răsar lumi între ele,
Și le strâng cu noapte-n crâng.
De atâta poezie,...
Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Și de vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.
De atâta poezie,
Sufletul...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, declin, întuneric, dor, față, suflet, poezie, vin, lună, ochiCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.
De ne prind zori-n poiană,...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, declin, întuneric, dor, vin, lună, față, ochi, stele, poezieMi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?
De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, noutate, sărăcie, suflet, noroc, natură, clipă, dor, poezie
