Când palidă tremurătoarea lună,
Răsare gânditoare pe făget,
Când blândă, adormitoarea „noapte bună”,
În geamuri, lămpile, le stinge-ncet.
Când peste sat, adânca liniște coboară,
Și vântul nu mai bate-n crânguri,
Când la vreo casă, o...
Omul nu poate trăi fără libertate!
Pentru libertate s-a jertfit, și și-a vărsat sângele, de-a lungul vremurilor.
Toți acei care au căutat să răpească libertatea, poporului,
de-a lungul veacurilor, au fost înfierați de istorie,
Ca cei mai...
Poezie de Constantin Obadă despre libertate, oameni, prezent, civilizație, guvernare, ridicol, progres, istorie, sânge, dușmaniDe când dacii și romanii zămislit-au astă lume,
Un popor ce cu credință, poartă bravele lor nume,
De când primul domn pe țară și-a înscăunat domnia,
De atunci, pe-a noastre plaiuri, noi am cunoscut robia.
Încât de privești în urmă, inima...
Poezie de Constantin Obadă despre națiune, sânge, suflet, credință, lacrimi, nume, inimă, țară, lume, poezieOpera scriitorului, trebuie să fie mobilizatoare,
pentru că numai astfel, contribuie la progresul omenirii.
Scriitorul trebuie să fie un deschizător de drumuri noi,
El, trebuie să fie cu un pas înaintea vremii sale.
Scriitorii care învață de la viață, și scriu pentru ea, rămân nemuritori.
Cei care procedează altminteri, se pierd în negura vremurilor.
Un scriitor, în adevăratul înțeles al cuvântului,
nu poate fi decât în măsura în care cunoaște în cel mai înalt grad, realitatea.
Opera lui, trebuie să oglindească această realitate.
Izvorul din care trebuie să se inspire, este poporul.
La...
Poezie de Constantin Obadă despre scriitori, realitate, imposibil, valoare, frumusețe, imperfecțiuni umane, limbă, bucurie, națiuneLanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.
Când era numai o spumă tot pământul ăsta...
Poezie de Constantin Obadă despre sclavie, moarte, adevăr, iubire, ură, viață, minciună, foc, luptă, țarăApropiem duioasa vreme,
Când va-ndrăgi, pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți, poeme,
Și orgi, din cetine de brazi!
Vioi, visăm cu ochii minții,
Și-n dor spoim, cupola țării,
Și ce sfioși ne sunt părinții,
Că-mpodobim altarul...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, vreme, geniu, tinerețe, sfinți, pace, iubire, ochi, dor, luminăE culme a Creaţiunii, Nu-i din maimuţă, cum spun unii; A fost creat de Dumnezeu, N-a provenit din cimpanzeu. Nici nu se trage din gorilă, Cum crede şi-azi câte-un prostilă, Şi nici din vrun urangutan, Cum spune câte-un şarlatan. De s-ar fi tras el...
Parafrazându-l pe Pascal, Savant şi filosof moral, Un om e-o "trestie",-o făptură, "Cea mai fragilă din natură". Dar sigur e, transpus în vers, Că în întregul Univers, Fiinţa asta muritoare E singura ce-i gânditoare. Pe-al nost Pământ, plin de...
Când eram tânăr odată, Hei, ce vremuri, Doamne Sfânt, Iubeam foarte mult o fată, Cum nu-i alta pe Pământ. Într-o zi, sub clar de lună, Draga mea m-a întrebat: ‒ Pot să mor fată bătrână? ‒ Poţi, i-am spus, dar e păcat!... Râs zglobiu, de fată mare,...
Pe lumea asta, gospodari, Sunt multe tipuri de pescari. Sunt cei ce-s profesionişti, Sau, altfel spus, specialişti, Ce peştii-i pescuiesc din mări, Din lacuri din diverse ţări, Oceane şi crescătorii, Exemplu ‒ din păstrăvării. Apoi avem pescari...
Buni sunt micii cu muştar, Carnea friptă la grătar, Tocăniţa de viţel, Dar şi drobul cel de miel. Bune-s peştele barbun, Caviarul de morun Şi pateul de ficat, Cel de gâscă, delicat. Bun e vinul roş de viţă Cu pastramă de căpriţă, Bună-i brânza cea...
Nu-s încă cum e-o veche dârstă, Nu sunt bătrân, ci doar în vârstă; Chiar dacă oasele mă dor, Mă bate gândul să mă-nsor…
Cu cât mai mult îmbătrânesc, Cu-atât defectele-mi sporesc, Cu-atât puterile-mi slăbesc Şi după anii duşi tânjesc.
Să ştie toţi cei ce-s profani Că-s multe feluri de bibani. E un biban-european Şi un biban-american; Avem bibanul-asiatic, Şi de cultură, şi sălbatic, Bibanul galben, roş', balhaş, Ce muşcă râma mintenaş. Există un biban de-Atlantic Şi un biban...
Inimă, inima mea, Astăzi, eu, de ziua ta, Eu, ce viaţa-ţi datorez, Inimioară îţi urez, Tu să fii ca şi acum Pe al vieţii noastre drum: Să iubeşti, să fii iubită Şi de oameni preţuită! Îţi urez să fii fidelă, Blândă cum e o gazelă, Să fii tânără,...
Inimă, inima mea, Tare mult te-aş lăuda, Că eşti bună, milostivă, Dar eşti mult, mult prea naivă!...
Ca orice om, iubita mea, O inimă am, doar pe ea; Deşi se află-n piept la mine, Ea bate numai pentru tine.
Pescari sportivi din mari oraşe, Să prinzi cambúle uriaşe E-un mod grozav, un mod spartan, De a petrece pe ocean. E-un peşte uriaş, magnific, Un peşte plat, spus mai specific, Cu ochii puşi pe partea dreaptă, Turtita gură prăzi aşteaptă. Cambula...
Macerat de usturoi cu miere