Stă și plânge-o streașină de casă,
Umbra ei n-a umbrelor visare,
Prelungirea vremurilor lasă,
Povestea ei demult trecând uitare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Cu lumini din noi mântuitoare,
Moartea care ne-a răpit aseară,
Dinspre...
Poezie de Constantin Obadă despre povești, uitare, umbră, vis, acasă, casă, salariu, zi, moarte, zi de naștereIarna sură stă posacă,
Pe întinderi, cât cuprinzi,
Apele prind ca să-și facă,
Bolți boltite cu oglinzi.
Noaptea-n ele clar răsfață,
Ciob de cer cu licurici,
Gerul pișcă-n dimineață,
Ca tăria unui bici.
Aburind, ocean de...
Dimineți în aer joacă,
Piruiete foșnitoare,
De utrenie când toacă,
Râd și flori și stupi în soare.
Nucii, străji în cetățuie,
Mai umbresc argintul zării,
Doi hurmuzi, în cărăruie,
Rouă picură uitării.
Duioșii, icoane sfinte,...
Din vatra satului demult,
Din spuza de proverbe,
O doină dacică ascult,
Când mustul încă fierbe.
Din umbra pașnicului scut,
Din somnul lui pe flamuri,
Sprințare hore au crescut,
Și cântece la geamuri.
Din stilul Romei...
Din vatra satului demult,
Din spuză de proverbe,
O doină dacică ascult,
În graiul meu cum fierbe.
Din ritmul fierului pe scut,
Joc hora-n bătătură,
Desenul mâinii nentrecut,
Spumosul vers din gură.
Altoiul Romei secular,
În...
Geruite flori de gheață,
Geamul tot mi la brodat,
Transparenta dimineață,
Pare-un vis de mult uitat.
Dar speranța mea deșartă,
Curge lin pe cercevea,
Soarele cu raze ceartă,
Îndrăzneli de cucuvea.
Poezie de Constantin Obadă despre conflict, uitare, speranță, flori, grădină, soare, poeți, vis, zi de naștereEu sunt cărarea dintr-un deal,
Ce suie către munte,
Un sunet dulce de caval,
O trecere pe punte.
Eu sunt argintul unui val,
Crâmpei de meditare,
Din universul meu banal,
Un cântec viu răsare.
Eu sunt nădejdea tuturor,...
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când gerul e tare și iarna e grea,
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când stau la căldură cu dragostea mea.
Îmi place să văd talazuri strivite,
Furtună să fie și cu marinar,
Îmi place să văd...
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, copii, oameni, bunul simț, simț, omenie, poeți, zi de naștere, lume, noapteVrei strălucirea unui gând?
Fă-ți trepte-n timp cu timpul,
Urcându-le încet, pe rând,
Poți cuceri așa, Olimpul.
Iar de se-ntâmplă ca să cazi,
Din piscul înălțimii,
Tot ești pădure grea de brazi,
Și căpriori mulțimii!
Cu grai bătut în ritm sprințar,
Alung necazuri și amar,
Seninul faptelor mereu,
Îl strâng în brâu de curcubeu,
Iubiri mărunte risipesc,
Când grabnic alte încropesc,
Din car de minte potrivit,
Cânt vers, în taină licărit....
Poezie de Constantin Obadă despre risipă, tristețe, grădină, adevăr, amar, vin, minte, dumnezeu, poețiFantezia toarce vise,
Lungi din caierul gândirii,
O-mpletire de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț în spuma glumii,
Când, cu sârg din soare epic,
Pun fuștei la scara lumii.
Un suflet trist și solitar,
O tremurare, în amar,
Răceala unui mitic Zeu,
Comori de artă curcubeu,
Acestea toate, simt și eu.
Iubiri mărunte și iubit,
Un car, de minte răvășit,
Cinstire fără bogăție.
Norocul, goală sărăcie,...
Poezie de Constantin Obadă despre bogăție, adevăr, sărăcie, zei, comoară, minciună, artă, artă fotografică, amar, norocÎmpleti-i mlădițe-n vie,
Ca să țes o primăvară,
Chiar de-i pură fantezie,
Eu, cânt vremea de afară.
Mii de lanuri dorm în glie,
Sub omături trecătoare,
Chiar de nu-s o ciocârlie,
Eu cânt vremea cu mult soare.
Când răsună o chemare,
În grai dulce și subtil,
Joacă-n unde sclipitoare,
Curgătorul vieții stil.
Când răsună o minciună,
Învoalată în mister,
Gânduri-fapte sar și-adună,
Limpezimi care nu pier.
Când șireata trândăvie,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre stil, mister, fapte, minciună, râs, poeți, cugetare, zi de naștere, viațăÎngropai mlădițe-n vie,
Să rosar-o primăvară,
Chiar de-i iarnă timpurie,
Eu tot cânt doina la țară.
Mii de boabe cresc în glie,
Ca și nunțile din neamuri,
Chiar de n-aud ciocârlie,
Și nici freamătul din ramuri.
Lanurile dorm...
Când ascult senine fețe,
Cu grai molcom și subtil,
Munca, pare o poveste,
Ca savoarea unui stil.
Când îi văd apoi la treabă,
Pe la colț cum joacă șah,
Șiretenii vechi de babă,
Elocvenți cu sârg în..., ah.
Când îi văd cum dau...
Ca și zilnica chemare,
Către nobile speranțe,
Eu trudesc, ca fiecare,
Adevăr să torn în stanțe.
Și mă simt atât de bine,
Când îmi crește albă floare,
Când îl leg pe azi de mâine,
Ca un soare de alt soare.
Glasuri cânturi,
Pe pământuri,
Dați avânturi,
Glasuri cânturi.
Blânde mame,
Dospiți poame,
În năframe,
Blânde mame.
Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.
Cresc din faguri,
Roșii steaguri,...
Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină.
Din natura omenirii,
Cu iubire-n floarea firii,
Simt, adeseori ironic,
Ritmul de concert simfonic.
Din eterna lumii artă,
Cu...
Poezie de Constantin Obadă despre revoluție, conflict, bunul simț, simț, artă, artă fotografică, durere, poeți, naturăDealul meu, ținea în pântec,
O tăcere galben-pală,
Beznă dornică să soarbă,
Lumea razelor solare.
Dealul meu, cu fața verde,
Avea barbă de mătasă,
Mamă dulce, roi de turme,
Truditorilor culcușuri.
Dealul meu curgea cascadă,...
Poezie de Constantin Obadă despre păcat, tăcere, mamă, poeți, umbră, salariu, zi, noapte, lună, față
Macerat de usturoi cu miere