Versurile sunt în limbă,
Ramuri care te îmbie,
Frumusețea care schimbă,
Trai mărunt în poezie!
Orice vers e un miracol,
În cotidiana limbă,
Un luceafăr la un secol,
Haina-i clasică i-o schimbă.
Mai slăvit visării noastre,
Multora tu întârzii,
Chiar de-s zările albastre,
Aura de poezii!
Chiar de uzi cu apă vie,
Pomul trist și infantil,
N-o să-ți crească razachie,
Tulburând al vieții stil.
Maiul visurilor noastre,
Uneori mai întârzie,
Din motive nealbastre,
Aura de poezie!
Poți să uzi cu apă vie,
Rădăcina infantilă,
N-o să crească bucurie,
Vreo palidă zambilă.
Nici în codru vreo măsură,
N-o să sune mai...
Duios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Din valuri sunătoare!
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri?
Ci om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ești ca să muți...
Poezie de Constantin Obadă despre abilitate, cuvânt, pământ, naștere, schimbare, artă, artă fotografică, limbă, destin, moarteAșa ne știe lumea și mâini o să admire,
Cum zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Desțelenind pământuri, stând bine cu vecinii,
Sădim cu timpul...
Poezie de Constantin Obadă despre minune, ură, jocuri, zi, minciună, lume, omenie, timp, bine, viațăCine știe drumul lung către a fi?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine-mi leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează viața că nu-i moarte?
Cine știe poate findcă nu cunoaștem,
Ar fi mult mai...
Cine știe drumul lung către „a fi”?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează că viața nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viață nu împarte?
Cine știe...
Duios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
De când se-mbracă-n vremuri,
Tu prinsă te cutremuri,
Ești om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mai muți o...
Poezie de Constantin Obadă despre limbă, schimbare, pământ, naștere, artă, artă fotografică, destin, moarte, soare, viațăCine știe drumul lung către „a fi”?
Poate-abia acuma devenim „a fi” ce-om fi,
Cine precizează azi că nu e ieri?
Poate că durerea e loc de plăceri.
Cine garantează, viața că nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viața ne-o împarte?
Cine...
Poezie de Constantin Obadă despre gelozie, moarte, minciună, schimbare, plăcere, îngrijorare, adevăr, rai, femeie, bineAdevărul pe toate drumurile,
Cine știe,
dacă minciuna nu-i un Adevăr sinistru?
Dacă am mers pe căi greșite,
poate că ar trebui, să derulăm întunericul,
prin prisma lumini, să pătrundem în adâncuri și să vedem?
Cine știe,
poate acolo...
Poezie de Constantin Obadă despre esențial, rațiune, greșeală, adevăr, întuneric, minciună, moarte, viață, bine, poezieDuios și bun părinte,
Pământul în mișcare,
Ne leagănă, ne minte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
Dar vremea lui nu știe,
De când e omenie?
Ci s-au născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mutăm o stâncă,
O mare...
Poezie de Constantin Obadă despre cuvânt, limbă, pământ, naștere, schimbare, minte, omenie, moarte, vreme, soareAșa ne știe lumea dar mâini o să admire,
Că zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Cu marea la picioare și cu Carpații frați,
Noi suntem pe...
Poezie de Constantin Obadă despre armonie, vorbire, jocuri, zi, minciună, lume, omenie, nume, țară, bineCine știe, dinainte rostul nostru care a fost?
Poate noi abia acuma lunecăm spre tainic rost?
Cine știe, drumul lung către a fi?
Cine-mi spune acum ce devin a fi?
Cine știe, mâine de nu cresc o iarbă?
Fără nici un crez deșirat în barbă?...
Așa ne știe lumea dar mâini o să admire,
Că zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Cu marea la picioare și cu Carpații frați,
Noi suntem pe...
Poezie de Constantin Obadă despre minune, omenie, jocuri, zi, minciună, apă, lume, țară, bine, viațăCine știe lungul drum către „a fi”?
Cine-mi spune mâine ce devin „a fi”?
Cine știe acuma de nu-s „a fi” ieri?
Cine-mi spune firul ce leagă eteri?
Cine știe viața de nu-i chiar o moarte?
Care moarte vieții luminoasă-n parte?
Cine-mi...
Să scriu de noaptea unor stele,
Ce cad în visurile mele,
Să scriu de trecătoare zile,
Eterne-n gânduri de copile?
Acestea toate le-au scris toți,
De la bunici pân' la nepoți,
Să scriu că viața mi-a fost fadă,
Că m-au călcat toți...
Cine știe rostul dinainte de a fi?
Poate abia acum devenim „a fi”?
Cine știe de n-o fi viața „o moarte”?
Și moartea o viață de care ne temem,
Findcă nu-i cunoaștem elixirul ei cel veșnic,
Cine știe dacă la izgonirea din „roi” înainte sau...
Poezie de Constantin Obadă despre gelozie, adevăr, minciună, moarte, schimbare, femeie, rău, eternitate, viață, bineCopacii mor în cercul lor,
Când siluiți de vânturi,
De orișicare trecător,
Desțelenesc pământuri.
Dar oare mor fără să știe?
Cât sunt de-ndurerați,
Ori poate un destin i-mbie,
Din șes să urce pe Carpați?
Copacii mor în cercul lor,
Ori siluiți de vânturi,
Ca orișicare trecător,
Desțelenesc pământuri.
Dar oare mor într-adevăr?
Ori poate numai aplecați,
Destinul ca pe-un fir de păr,
Îi trece-n chipul celorlalți.
Dar oare mor...
Copacii țării mor în cercuri,
Când siluiți de vânturi tari,
Plesnesc ca legendare arcuri,
Strunite-n timpuri de tătari.
Nu cred că mor fără să știe?
Cât sunt de-ndurerați,
Nici că destinul nu-i îmbie,
Din șes să urce spre Carpați.
Macerat de usturoi cu miere