Păzitorii fricii!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Unde-mi sunt bunicii,
Păzitorii fricii,
Să mă joace iară,
Tot de subțioară?
1970-10
Poezii, pagina 72
1946 poezii
Viața!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Viața e o imensă livadă,
Noi fructele ei.
Dar niciodată nu mai revenim pe vreo creangă.
Suntem ca niște scoici din care am plecat,
fără drept de a ne mai întoarce.
Singura mulțumire, știința că urmașii ne-or mai pomeni.
1971-01
Viu!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Nu știu de unde viu,
Cât voi mai fi viu,
Cât sta-voi în sicriu,
Până iarăși viu,
Ierburi ori pustiu!
1970
Poezie de Constantin ObadăMinune!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Nu m-am născut c-au vrut părinții,
Deși atâta s-au iubit,
Ci-mpins de valul suferinții,
Minune unic-am venit.
1970-09
Veșnicia!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Ce-i pentru oameni veșnicia?
Nu-i decât joc cu poezia,
Nu-i decât gândul lor fantastic,
Spoit cu iz de vis romantic,
Căci între poli de lumânare,
Ne stingem unică visare.
1970-06
Bătrânul domn!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Bătrânul domn a adormit,
În pajiștea visării sale,
Noi nu-l trezim, ci într-un mit,
Îl strălucim cu mii de stele.
Cândva a fost un om de rând,
Cum suntem toți în lume,
Dar toată vremea-i scrisă-n rând,
De mai vorbești anume....
1970-12
Trec puntea!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Trec puntea stinselor suspine,
Arcată-n ere genuine,
Sub cerul ei vuiesc în ape,
Iubiri uitărilor aproape.
Iubiri târzii mai trag în valuri,
Zădărnicia unor maluri,
Sporite-acum inspiră milă,
Unde-i faimoasa lor idilă?
De...
Orașul!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Orașul pare o pădure,
Ca un imens ecuator,
Un curcubeu de ramuri dure,
Se plâng, se zbat, se trec de dor.
1970-06
Se trec!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Cu noi se trec un șir de zile,
Din lungul șir neîntrerupt,
Tot tâlcul nu-i decât, copile,
O trecere pe dedesubt.
Slăvitul soare, sus în ceruri,
Și el se află dedesubt,
Tulburător roind din focuri,
O lume-i crește dedesubt....
1971-01
Tot oful!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Voi spune clipei mele sfinte,
Tot oful care-mi dă târcoale,
Când prind din strașnice cuvinte,
Atâtea vise epocale.
Dar unde-i clipa? Pân' s-o prind...
Se pierde-n haosul din urmă,
Când alta lațul i-l întinde,
Nici nu-i născut și...
1971-01
Cerul care pică!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Din cerul care pică,
Disimulat în noi,
Din raze ce ridică,
Luceferii șuvoi,
De stele și comete,
Ce tremură-n tării,
De mine deochete,
Din lungi călătorii,
De sori ce au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,...
1970
Amintiri!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Când mă jucam cu bunicii...,
bunicul îmi părea cât Ceahlăul,
iar bunica duioasă ca Sfânta Ana,
care dintr-un ghem de horn, stinge vatra satului.
În lacul bunătății lor, mi-am scăldat copilăria,
iar din valul lor am sorbit iubirea, și...
1970-06
Vis himeric!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Noaptea-n liniște târzie,
Umple goluri și mistere,
Vis în har de poezie,
Drăgăstos săruturi cere.
Stau pe bancă lângă poartă,
Pironit în întuneric,
Doi salcâmi în ram mă ceartă,
Pentru visul meu himeric.
Un cocoș într-o...
1970-07
Poezie de Constantin Obadă despre bancheri, conflict, liniște, întuneric, vis, mister, poezie, noapte, steleSfios te chem!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Sfios te chem în vis iubire,
Când aș putea să fiu păgân,
Dar nu pot trece peste fire,
Dorința unui crez rămân,
Când mă trezesc mai simt pe față,
Savoarea ta, ușoară zare,
Cum ne învăluie-n distanță,
Și-n visul nopții iar răsare.
1971-01
Amintiri!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Amintiri duioase fete,
Plâng sărmanul meu trecut,
Dar ca legendarul Noe,
Ele-mi împletesc un scut.
Tot stropind floarea dreptății,
Uneori slujind grșesc,
Dar din valurile vieții,
Prima cupă cântăresc!
1970-12
Presimt!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Presimt credinți în van striate,
Cum vor zbura cu alte chipuri,
Spoind eterna demnitate,
Cu-n verde viu peste nisipuri.
1971-01
Târziul!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Târziul l-am gândit prelung,
Când aveam timp, să-ntorc pământul,
Când ostenit, săream s-ajung,
Din spații crude, infinitul.
Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
1970-05
Umbre!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Sunt umbre care vin pribege,
Cu ifose de nouă lege,
Dar, pier în haosul uitării,
Cum pier stihii în largul mării.
Sunt umbre care mor devreme,
Și umbre, care mor târziu,
Dar, umbra unei triste steme,
Ne-așează visele-n sicriu!
1970-05
În sinea mea!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
În sinea mea, ascult un ornic,
Cum bate ritmul în secunde,
Cum visul vechi și nestatornic,
Prezentul lumii mi-l ascunde.
Eu lupt cu pravila gândirii,
Să smulg perdeaua de-ntuneric,
Să cadă formele iubirii,
Sărmanul cânt, ce-i...
1970-10
Poezie de Constantin Obadă despre prezent, adevăr, vis, zi de naștere, iubire, vechi, flori, grădină, lume, steleVicii!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Toată slba grea de vicii,
Nu-s în fond decât delicii,
Ocrotite-n raza fricii,
De când lumea le sfidăm,
De când lumea le gustăm,
Unii sunt care se jură,
Uneori chiar pe scriptură,
Că le lasă în pustie,
Dar natura, cum se știe,...
1970-06
