Visare unică!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Ce-i pentru oameni veșnicia?
E jocul unui om cu ironia,
Ce poartă gândul lui fantastic,
Stropit cu iz de vis romantic,
Căci între poli de lumânare,
Ne stingem unică visare.
Poezii, pagina 70
1933 poezii
Schimbare!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Liniștea-i neclară-n aer,
De parcă spirite vorbesc,
Eu prin raza unui vaer,
Adâncul vremii-ntrezăresc.
Și mă cuprinde-acea visare,
Muiată-n patima iubirii,
Când simt a sinelui candoare,
Roind schimbarea omenirii.
1970-07
Bunicii mei!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Închid ochii lumii mele,
Și m-afund în alta clară,
Văd bunicul prin zăbrele,
Șchiopătând, cum apă cară.
Iar bunica, ca o sfântă,
Ninsă-n păr de bunătate,
Prin ogradă se frământă,
Săritoare, mai la toate.
1970-06
Să se știe!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
E bine toate astea, în lume să se știe,
Așa nu se știrbește sublima omenie,
Căci valurile vin, tot cu valurile morții,
Iar vântul cel șăgalnic, nu-i cârmă-n calea sorții.
1971-10
Prima seară rece dup-o vară caldă!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Nu plângeți când zăriți,
Posacu-mi chip pe stradă,
Să știți, în mine-același sunt,
Aceiași roată din obadă.
Mi-am pus pe chipul meu o mască,
Ce-o schimb în fiecare an,
Deși prăpastia se cască,
Același bal în mine am.
1970
Poezie de Constantin ObadăJoc și amăgire!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Ce-i pentru om o veșnicie?
Nu-i decât joc și amăgire.
Nu-i decât curgerea-i eternă,
Nu-i decât pură fantezie,
Stropită viu cu poezie.
Căci între poli de lumânare,
Ne stingem unică visare.
1970-06
Joc perfid!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Ce-i pentru oameni veșnicia?
Un joc perfid cu ironia,
Ori teama grea de întuneric,
Spoită cu un gând himeric,
Când între poli de lumânare,
Ne stingem unică visare.
1970-06
Zodii noi!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Ni-i dat să trecem prin lumină,
În zodii noi de suferință,
De câte ori n-am dus potopul,
De griji, la mare biruință?
Căci scrie clar în sfânta carte,
Cum Noe-a strâns în barcă toate,
Noi, mergătorii mai departe,
Am strâns din...
1970-06
Poezie de Constantin Obadă despre astrologie, îngrijorare, suferință, libertate, pământ, sfinți, luminăUnii astăzi...
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Unii și astăzi mai gândesc:
Fericit a fi înseamnă,
Trai, huzur cu ce-i lumesc,
Făr' a muncii ritm, ce-ndeamnă.
1970-06
Când scriu!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Când scriu mi-e capul o morișcă,
Ce strânge-n gânduri lumea largă,
Iar din simțirea mea ce mișcă,
Cântul curge ca o bragă.
Când scriu mi-e capu-o recuzită,
Sclipiri de gânduri, bune, rele,
Simțirea de-i cumva dogită,
O pun să sune...
1970-08
De câte ori!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
De câte ori un gând obscur,
Apare-n mintea vremii straniu,
Reversul lui sublim azur,
Ne luminează din alt craniu.
Iubirea minții-n setea ei,
În pragul tinereții noastre,
A scăpărat sori din scântei,
Azurul ei topind dezastre.
1970-11
Gânduri!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Adormit în gânduri pure,
visez roiuri anateme,
lumi nemaivăzute,
pe când sufletu-mi,
uitat afară,
pe o bancă,
de aseară,
cu alt suflet care-l știe,
logodindu-se în taină,
sub imensități tăcerii.
Noaptea cade-o ploaie deasă,...
1970
Poezie de Constantin Obadă despre bancheri, păcat, fericire, cugetare, uitare, ploaie, suflet, iubire, noapte, floriFericirea!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Și astăzi unii mai gândesc,
Că fericirea-nseamnă,
Huzurul traiului lumesc,
C-a muncii ce nu-ndeamnă.
1970-06
Ateu!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
L-am căutat pe Dumnezeu,
Și am văzut că sunt chiar eu.
M-am curbat sfânt curcubeu,
Ca să beau ape mereu.
Când cinstesc pe Dumnezeu,
Mă cutremur însumi eu,
Doamne, Doamne, Dumnezeu,
Lasămă în eu mereu,
Zarea mea de curcubeu,
Să...
1970
E toamnă! (I)
Caiet - Constantin Obadă - 1970
E toamnă plină când m-aplec,
Cu vârfuri noi spre rădăcină,
O clipă-n ramuri mai petrec,
Apoi cobor către tulpină.
Acolo eu mă simt profund,
Ca universul fără margini,
De gerul cosmic când m-ascund,
În coaja ei ca-n mii de oameni!
1970-10
Trecere finală!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Când mori e-o trecere finală,
Pe care-o-ncepi din primăveri,
Când caști risipă-n nicăieri,
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând să plângi vioară.
Că prea devreme-a iernii...
1970-06
Ce simte toamna!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Ce simte toamna, când te-apleci,
Cu vârfuri moi spre rădăcină?
Când clipe-n ramuri mai petreci,
Cu dorul tău către tulpină?
Acolo-n sinea ta profundă,
Regreți iubirile pierdute,
Dar cum ți-i firea-n veci rotundă,
Trci culmea...
1970-10
Mă joc!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Mă joc cu limba ca un melc,
Ce trece singur lin grădina,
Dar, până s-o rimez cu tâlc,
Zorind, îi primesc lumina.
Sperând, trăiește-te acum,
Oriundea-i fi pe-al vieții drum,
Căci în noianul de acumi,
Stă taina ta și-a-ntregii lumi....
1970
Eu știu!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Eu știu prea bine c-am să mor,
Și martor mi-i norocul,
Că viul lumii-i trecător,
Sublim e numai jocul.
Din el ades ce readmir,
E sloboda uitare,
Noianul vieții elixir,
E-o boare-n nemișcare.
O biată iarbă dac-aș fi,
M-or...
1970-06
Poeme nescrise!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Stau poemele nescrise,
Arcuite-n mii de vise,
Ce-așteptați copii minune?
Noi veniți, cu-nțelepciune,
Să mai sprinteniți o vreme,
Cu subtile, noi poeme,
Carul lumii care trece,
Carul lumii care vine!
1970-08
