Deși cobor! (I)
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Deși cobor încet la vale,
Cu osemintele-n desagă,
Regretul meu pășește drag,
Și urc și eu înc-o spirală.
Deși cobor încet la vale,
Cu osemintele-n desagă,
Regretul meu pășește drag,
Și urc și eu înc-o spirală.
Nu tot ce-am scris vă pară gruie,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vruta sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Deși curg slove lapidare,
De taina muzei sunt pătrunse,
Când trage-n cumpeni visătoare,
Lumini care mai stau...
Doru-mi cântă-n luncă ochi-mi,
Cum dădeam binețe vara,
Cu iubire strâns iubirea-mi,
Când din liniști cade seara.
Nu tot ce-am scris vă pară gruie,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vruta sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Deși mi-i slova lapidară,
De taina muzei e pătrunsă,
Când trage-n cumpăniri de seară,
Lumina care stă ascunsă.
Deși cobor încet la vale,
Cu oseminte în desagă,
Regretul meu mai urc-o cale,
Cu cei ce-mi sunt atât de dragi.
Nu tot ce-am scris vă pară bune,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vrut-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la scara unor stele.
Din truda zilei lapidare,
De taina muzelor pătrunsă,
Eu trag la țărmuri de visare,
Lumina care stă ascunsă.
Nu știu de când cobor la vale,
Desaga grea de oseminte,
Dar regretând mai stau în cale,
Clipind aducerii aminte.
Nu tot ce-am scris sunt toate bune,
Nici giuvaeruri și nici perle,
Voit-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la soare, către stele.
Deci râvna zilnic lapidară,
De taina muzelor pătrunsă,
Spre alte țărmuri cată iară,
Lumina care stă ascunsă.
Tânăr teafăr trec prin lume,
Și-n gândire prind să scapăr,
Numai lumea mea anume,
Se vrea soare din luceafăr.
Deși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumuri noi gândirii clare,
Deșarta-mi Lună vrea Luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Cutremurat de ușurință,
Întreb stămoșii după vreme,
Dar toți sunt plini de chibzuință,
Și-n grai...
Deși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumuri gânduri clare,
Deșarta-mi Lună vrea Luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Cutremurat de umilință,
Strămoșii cerc în lung de vreme,
Dar toți sunt plini de chibzuință,
În grai, și-n...
Deși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumul ca oricare,
Deșarta-mi lună vrea luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Mă mir de-această îndrăzneală,
Și nu știu ce strămoși să caut,
Căci toți sunt plini de chibzuială,
În grai,...
Când tulbură-i gândirea, tu vii lumină clară,
Când scapăr de iubire, tu arzi în mine pară,
Când gândurile bune, cu sârg mi se-ncunună,
Te simt în mine mare, cum râul meu adună.
Când valuri bat furtună, tu curgi numai speranță,
Când...
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Când în ziduri bate când striază geamuri,
Prind cum trece setea la carul nevoii,
Ca s-ajute norii care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Prind a înțelege simfonia ploii,
Care spală ziduri, și stiază geamuri,
Simt cum mână setea la carul nevoii,
Nori bătuți de vânturi, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbra deasă, spaima și durerea,
Simt că-i...
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Când mor fără de urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderi dragi de nume.
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Când bate ziduri, când șiroaie-n geamuri,
Simt cum plânge setea în carul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbre dese spaime și dureri,
Prind că-i o mișcare ca un dor al milei,
Care-ogoaie crime, jafuri și plăceri.
Prind a înțelege ce-i mișcarea-n sine,
Când își schimbă chipul, când pare adâncă,...
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Eu plâng asemeni pe bătrâni,
De mor fără de urmă,
Că toată jalea la români,
Din dor cu dor ce curmă.
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n valul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad în urma sapei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Care nu lasă urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderea de nume.