O..., Doamne-n clipa morții mele,
Regretele mi-or da binețe,
Cu toate căile de stele,
Ce le-am bătut spre bătrânețe.
Iar tinerețea-mi dulce floare,
Mijind în fund de galaxie,
Va pâlpâi ca o paloare,
Topindu-se în veșnicie.
De...
Poezie de Constantin Obadă despre regret, bătrânețe, clipă, tinerețe, moarte, eternitate, oameni, steleMă strâng în haina mea striată,
De vremuri care m-au surit,
Cu o mișcare-ntârziată,
Și plâng de parc-aș fi murit.
Mă uit acum în vis,
Și uite văd cum vin băieții,
În dealul liniștii să-mi stingă,
Un cânt uitat de-a lungul vieții.
Plânge-n mine amintirea,
Clipelor care s-au dus,
Împletindu-se cu firea,
Celor care urcă-n sus,
Tot voind dreptate țării,
Îndeobște mai greșesc,
Dar la fel ca valul mării,
Mă retrag să mă-ntregesc.
Amintiri îmi plâng de voie,...
Poezie de Constantin Obadă despre dreptate, greșeală, pedeapsă, eroism, crimă, infractori, amintire, pietre, trecut, viațăNe stingem unică visare,
Sfioși în fum de lumânare,
Ce-i pentru soare-o biată eră,
Pierdută-n sinea-i efemeră?
Ce-i pentru lună un mileniu,
Când n-are suferinți nici geniu?
Ce-i pentru stele-o licărire,
Când licărul e nemurire?...
Poezie de Constantin Obadă despre aventură, vis, ironie, spirit, imortalitate, fum, suferință, geniu, măsură, jocuriAscuns miracol, te tot caut,
Prin nebuloase de păreri,
Te chem cu sunete de flaut,
Din lumea ta de nicăieri.
Dar tu din ceruri fără nori,
Nu te arăți decât târziu,
Când viața lumii stă s-apună,
Mereu în scânduri de sicriu!
Nu...
Cine știe, cât e viu,
Unde-i crește de sicriu,
În ce pom în ce pădure,
Poate toca c-o secure,
Legănată-ncet de vânt,
Cum sunt iote pe pământ,
Cine știe cât e viu,
Ierbii sevă ori pustiu,
Mai devreme ori târziu.
Din cer senin din care pică,
Luceferii pereni în noi,
O rază uneori voinică,
Ridică lumii vremuri noi.
Din alte ceruri cade bruma,
Luceferilor pe pământ,
Să învioreze huma,
Norocul vieții cu un cânt.
Din alte ceruri mai...
Unde-mi sunt bunicii,
Păzitorii fricii,
Să mă joace iară,
Tot de subțioară?
Viața e o imensă livadă,
Noi fructele ei.
Dar niciodată nu mai revenim pe vreo creangă.
Suntem ca niște scoici din care am plecat,
fără drept de a ne mai întoarce.
Singura mulțumire, știința că urmașii ne-or mai pomeni.
Nu știu de unde viu,
Cât voi mai fi viu,
Cât sta-voi în sicriu,
Până iarăși viu,
Ierburi ori pustiu!
Poezie de Constantin ObadăNu m-am născut c-au vrut părinții,
Deși atâta s-au iubit,
Ci-mpins de valul suferinții,
Minune unic-am venit.
Ce-i pentru oameni veșnicia?
Nu-i decât joc cu poezia,
Nu-i decât gândul lor fantastic,
Spoit cu iz de vis romantic,
Căci între poli de lumânare,
Ne stingem unică visare.
Bătrânul domn a adormit,
În pajiștea visării sale,
Noi nu-l trezim, ci într-un mit,
Îl strălucim cu mii de stele.
Cândva a fost un om de rând,
Cum suntem toți în lume,
Dar toată vremea-i scrisă-n rând,
De mai vorbești anume....
Trec puntea stinselor suspine,
Arcată-n ere genuine,
Sub cerul ei vuiesc în ape,
Iubiri uitărilor aproape.
Iubiri târzii mai trag în valuri,
Zădărnicia unor maluri,
Sporite-acum inspiră milă,
Unde-i faimoasa lor idilă?
De...
Orașul pare o pădure,
Ca un imens ecuator,
Un curcubeu de ramuri dure,
Se plâng, se zbat, se trec de dor.
Cu noi se trec un șir de zile,
Din lungul șir neîntrerupt,
Tot tâlcul nu-i decât, copile,
O trecere pe dedesubt.
Slăvitul soare, sus în ceruri,
Și el se află dedesubt,
Tulburător roind din focuri,
O lume-i crește dedesubt....
Voi spune clipei mele sfinte,
Tot oful care-mi dă târcoale,
Când prind din strașnice cuvinte,
Atâtea vise epocale.
Dar unde-i clipa? Pân' s-o prind...
Se pierde-n haosul din urmă,
Când alta lațul i-l întinde,
Nici nu-i născut și...
Din cerul care pică,
Disimulat în noi,
Din raze ce ridică,
Luceferii șuvoi,
De stele și comete,
Ce tremură-n tării,
De mine deochete,
Din lungi călătorii,
De sori ce au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,...
Când mă jucam cu bunicii...,
bunicul îmi părea cât Ceahlăul,
iar bunica duioasă ca Sfânta Ana,
care dintr-un ghem de horn, stinge vatra satului.
În lacul bunătății lor, mi-am scăldat copilăria,
iar din valul lor am sorbit iubirea, și...
Noaptea-n liniște târzie,
Umple goluri și mistere,
Vis în har de poezie,
Drăgăstos săruturi cere.
Stau pe bancă lângă poartă,
Pironit în întuneric,
Doi salcâmi în ram mă ceartă,
Pentru visul meu himeric.
Un cocoș într-o...
Poezie de Constantin Obadă despre bancheri, conflict, liniște, întuneric, vis, mister, poezie, noapte, stele
