Albaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
De ce, oh...,Doamne dar de ce,
Nu sunt natură-n orișice?
Să vină timpul când să plec,
Dar și mor acum să reîncerc....
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, vinovăție, timp, ochi, flori, grădină, viață, poezieCând dorul gând s-a dat visării,
Treceam prin lume simplu om,
Din toate valurile mării,
Ce scaldă frunzele din pom,
Vibram un soare de avânturi,
Abia întrezărit în cânturi.
Când dorul gând, s-a dat iubirii,
Visam eternul tânăr om,...
Poezie de Constantin Obadă despre simplitate, apă, dor, imortalitate, iubire, tinerețe, cer, viață, lume, soareCând dorul gând m-a dat visării,
Eram pe drumul de-a fi om,
Din toate valurile mării,
Ce scaldă frunzele din pom,
Strângeeam în mine doar avânturi,
Spre cele-ntrezărite cânturi.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul...
Sub pajiștea arată, ofteaz-un cimitir,
În care dorm strămoșii, eternul elixir.
În roua de pe brazde sunt lacrimi care-au curs,
Degajă arătura pe vechiul cimitir,
O ceață fumurie, cu iz de paraclis,
Ușoară, se destramă ca unda unui vis....
Fetița mea din depărtări,
Ca un profet aștept să vii,
Să curmi noianul de-ntristări,
Din zilele ce par pustii.
Fetița mea din depărtare,
Eu te aștept cu gând peltic,
Când o să-ți dau o sărutare,
Sau poate n-o să-ți dau nimic....
Era un timp când orice floare,
Din amorul florilor creșteau,
Și lumina pieritoare,
În ferestre se pierdeau.
Azi maestrul vremii noastre,
Simțitor la inimioare,
Radios, solemn, albastru,
Taie zilnic anemone.
Abia încet deprind să cuget,
Că eul meu s-aprinde vâlvătaie,
Cânva am fost pe semne muget,
Ori o strigare de bătaie.
Martore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică dar nouă dimineață,
C-o rotire de lumini stelare,
Cugetarea mea acum învață,
Cum că viața nu-i...
Dacă mai rabd acele vise,
Spoite-n vorbe dulci cântate,
E c-au murit în noi ucise,
Atâtea doruri zbuciumate.
Deși trec sită nu prea nouă,
Eu cern rugina vremii mele,
Ca toate boabele de rouă,
Să bată smalțul altor stele.
O dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, cum mor iubind satiri,
Că basmele se leagă, cu alte mii de basme,
Că straiele vieții nu sunt decât fantasme.
Că omul în lumină, cu greu se-nvrednicește,
Ci tot în neguri cată...
Poezie de Constantin Obadă despre muncă, urâțenie, vis, povești, oameni, luptă, viață, lumină, poezieCâți nu sunt în lume teferi?
Câți nu bat gândirii clare?
Dar nevoia de luceferi,
Din teribilisme sare.
Iar când nu mai pot de bine,
Plini de ifose-n orgolii,
Dau cu ura după tine,
Disperați pozând în dodii.
Eu cern c-o sită nu prea mare,
Sideful boabelor de rouă,
Și cată geana de rugină,
Când plouă-n ram se vrea lumină.
Cum Doamne oare să mă leg,
De vraja ta umană,
Când un popor acum întreg...
În mine coc o epocă de piatră,
Cu jar vulcanic clocotit,
Un cânt nomad, bătut în joc de șatră,
În ritm fecund de stalactit.
În mine-un roi de gesturi tari asmuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Mereu alung uitarea de maimuță,
Când...
În satul meu din valea unui munte,
Ornat cu zmeurișuri solitare,
Revăd în portul firelor cărunte,
Zugravi boind cu voroneț altare.
În satul meu din valea unui munte,
Eroii torc din liniștea eternă,
Cei vii în jocuri și nădejdi...
E drept că sita mea nu-i nouă,
Că cern în ritmuri decadente,
Dar toate boabele de rouă,
N-or străluci flori indecente.
Martore stau streașine de case,
Umede de-a umbrelor visare,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungite eri prin noi în zare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminând cu umbre trecătoare,
Moartea ce-a răpit aseară,
Din ziuă se...
Poezie de Constantin Obadă despre umbră, vis, salariu, zi, moarte, zi de naștere, viață, lumină, poezieMartore stau streașine de case,
Umede de-a umbrelor visare,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungite eri prin noi în zare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminișuri cad tremurătoare,
Toate câte-au răposat aseară,
Pe viu se...
Dragă mi-i țara cu datini străbune,
Zidită-n istorii de armii române.
Dragi îmi sunt Domnii cu vise-ndrăznețe,
Sfinții ctitorind minuni Voronețe.
Dragă mi-i țara carpaților sfântă,
Ce-n zarea lumii din doină cuvântă,
Dragi îmi sunt...
