Eu amăgesc pe fiecare! (III)

Poezie de Constantin Obadă despre Noroc, Natură, Ochi, Flori, Grădină, Dor, Viață, Poezie

Eu amăgesc pe fiecare! (III)

Albaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori ce mor striate,
Au fulgerat aleanul verii,
Cu farmecele deocheate.

De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?

De ce Natura-i o fecundă,
Roire fără echivoc,
Pe când viața-i o secundă,
O pâlpâire de noroc?

Eu amăgescc pe fiecare,
Că sunt natură fără leac,
Dar ce n-aș da să fiu în stare,
Norocul dus să mi-l refac.
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 28 mai 1969
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, ochi, flori, grădină, dor, viață, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro

Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.

Rate this writing:
Generează un alt cod=