Poezii, pagina 69

1946 poezii

Nu e steluţă

Nu e steluţă tremurătoare
Să nu gândească în drum de nor
La altă steauă strălucitoare,
La alt amor.

Numai o viaţă pe gând de moarte,
Numai o frunte ce-a-ngălbenit,
Numai un aton fără de soarte
Nu e iubit.

Galbena steauă fără...

1867
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre suflet, dumnezeu, moarte, lumină, viață

La Heliade

De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpânde, june,
Ci falnica cunună a bardului bătrân;
Eu n-aş alege lira vibrândă de iubire,
Ci ccea care falnic îmi cântă de mărire,
Cu focul albei Veste...

1867
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre profeție, îngeri, rugăciune, somn, foc, sublim, flori, grădină, moarte, vis

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mârdri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca,...

1867
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre frăție, răzbunare, dușmani, viitor, tinerețe, mândrie, fericire, bucurie, națiune, vis

Ondina

L-al orelor zilei şirag râzător
Se-nşir cele negre şi mute
Ce poartă în suflet mistere de-amor
Pălite, sublime, tăcute.
Şi noaptea din nori
Pe-aripi de fiori
Atinge uşoară, cu gândul,
Pământul.

Pe-un cal care soarbe prin nările-i...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre tact, magie, suflet, scop, zbor, nebunie, glumă, moarte, femeie, muzică

Lida

Marea-i tristă-n vântul serei.
Pe ruini ce se deşir
Lida vede-icoana mării
Şi pe faţă-i plâng gândiri.

Blonda Lid-amor gândeşte.
Marea vede chipu-i pal
Şi-n adâncu-i zugrăveşte
Prin ruini un ideal.

Un pescar pe ţărmuri trece...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre ideal, geniu, zbor, noapte, față

Frlitoasă-i

În lacul cel verde şi lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâşâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalţ-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre tristețe, flori, grădină, cer, suflet, copii, ochi, soare, zbor, natură

Horia

Să priveasc-Ardealul lunei i-e ruşine
Că-a robit copii-i pe sub mâni streine.

Ci-ntr-un nor de abur, într-un vă1 de ceaţă,
Îşi ascunde tristă galbena ei faţă.

Horia pe-un munte falnic stă călare:
O coroană sură munţilor se pare,
Iar...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre dumnezeu, rușine, cugetare, suflet, copii, nume, vechi, lună, față

Spre suvenire

Dacă vreodată în lunga-ţi cale,
Te-i simţi, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viaţa-ţi de lacremi o tristă vale
Ochiu-ţi în plângeri de dor răpit
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... despreţuit,
Un...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre singurătate, suflet, tristețe, nume, inimă, viață, lume, bine, dor

Misterele nopţii

Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetişor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şopotinde,
Cu-a ei vise de amor;

Câte inimi în plăcere
Îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând,...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre îngeri, căsătorie, plăcere, noapte, umbră, destin, inimă, suflet, vis, stele

Speranţa

Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţă, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.

Precum călătoriul, prin munţi rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La...

1868
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre speranță, uitare, durere, pericol, grație, moarte, lacrimi, amar, pace, dor

La Bucovina

Mihai Eminescu - Poezii [1866-1874]

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în, lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.

Ale sorţii mele plângeri şi surise;
Îngânate-n...

1868
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre inimă, pace, geniu, apă, ochi, uitare, nume, suflet, dor, zi de naștere

Din străinătate

Cînd tot se-nveseleşte, cînd toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i râzători

Şi inima aceea ce geme de durere
Şi sufletul acela,...

1868
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre jocuri, plăcere, zi, patrie, tăcere, ideal, suflet, naștere, aer, vis

O călărire în zori

A nopţii gigantică umbră uşoară,
Purtată de vînt,
Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară
Din aripi bătînd.

Roz-alb-aurora, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-a florilor sân;

Răspânde...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre zbor, unire, voce, îngeri, dor, căsătorie, viteză, rău, tăcere, râs

La mormântul lui Aron Pumnul

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge- antică fruntea ta;
Acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr; se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
Metalica vibrândă a clopotelor jale
Vuieşte în...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre geniu, voce, măreție, îngeri, imortalitate, lacrimi, ochi, stele, tristețe, simț

Fire de noroc!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Firave fire de noroc,
Întrezăresc în cale,
Buchet dulceag de busuioc,
Stropit cu osanale.

Dar eu din el îmi fac un crez,
Cum n-a mai fost anume,
Ș-adâncul lumii meditez,
Deși port searbăd nume.

Așa cum apa mării-n vad,...

1970-06
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre noroc, ploaie, nume, apă, iubire, bunul simț, simț, zi de naștere, lume

Cuibul meu!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Stau în cuibul meu de vise.
Cumpănind încet abise,
Când cerc unul, cade-n stele,
Ca un dor printre zăbrele.

1971-01
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre vis, dor, stele

Dorm istorii!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Sub pământuri roditoare,
Dorm istorii milenare,
Ape curg, spală nisipuri,
Din clipirea altor clipuri.

Pietre mici și colțuroase,
Sunt povești din alte case,
În frunzare împietrite,
Vechi porticuri strălucite.

Numai oamenii...

1970-11
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre istorie, pietre, povești, oameni, vechi, viață

Cum moartea!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Cum moartea zilnic ne pândește,
Sfioasă pe la cotituri,
Mai credem că ne jinduiește,
Armonioasele făpturi.

Și ne cuprinde-o dulce milă,
Și parc-am vrea s-o sărutăm,
Uitând că searbăda idilă,
Nu-ncepe bine, când, plecăm!

1970-07
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte, milă, bine

Aselenizare! (III)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Se frânge faima lumii, de gânduri fulgerate,
Și vise mor iubirii, și patime curate,
Acum eu caut cuiburi, stelare-n galaxie,
Să împletesc speranțe cu cântece, ce-mbie,
Să amăgesc cu daruri ce-ntineresc mereu,
Chiar dacă lumea mare,...

1970-10
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre cadouri, speranță, faimă, vis, lume, cugetare, iubire, stele

Rugă!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Te iubesc, ca florile de cireș,
când își leagănă petalele în mâine,
iubirile eterne.
Te iubesc cu imnuri soarele,
căci în oscilația ogorului meu,
tu ești pentru mine, soare, apă și aer!
Tu ești cântul meu suprem care,
mă învață să...

1970-12
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre merit, iubire, bine, minune, rugăciune, învățătură, fericire, comoară, flori, aer