Când tulbură-i gândirea, tu vii lumină clară,
Când scapăr de iubire, tu arzi în mine pară,
Când gândurile bune, cu sârg mi se-ncunună,
Te simt în mine mare, cum râul meu adună.
Când valuri bat furtună, tu curgi numai speranță,
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre coșmar, cugetare, dușmani, luptă, bunul simț, simț, cultură, rău, copii, speranțăPrind a înțelege, simfonia ploii,
Când în ziduri bate când striază geamuri,
Prind cum trece setea la carul nevoii,
Ca s-ajute norii care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Prind a înțelege simfonia ploii,
Care spală ziduri, și stiază geamuri,
Simt cum mână setea la carul nevoii,
Nori bătuți de vânturi, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbra deasă, spaima și durerea,
Simt că-i...
Poezie de Constantin Obadă despre plăcere, crimă, infractori, frică, bunul simț, simț, lege, schimbare, durere, umbrăEu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Când mor fără de urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderi dragi de nume.
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Când bate ziduri, când șiroaie-n geamuri,
Simt cum plânge setea în carul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbre dese spaime și dureri,
Prind că-i o mișcare ca un dor al milei,
Care-ogoaie crime, jafuri și plăceri.
Prind a înțelege ce-i mișcarea-n sine,
Când își schimbă chipul, când pare adâncă,...
Poezie de Constantin Obadă despre crimă, infractori, plăcere, schimbare, nimic, durere, umbră, dor, lumină, viațăEu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Eu plâng asemeni pe bătrâni,
De mor fără de urmă,
Că toată jalea la români,
Din dor cu dor ce curmă.
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n valul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad în urma sapei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Care nu lasă urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderea de nume.
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care bate geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine și dureri,
Ea revine...
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care udă geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine ce-s dureri,
Ea revine...
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb nectarul tinereții,
Să mă cunun cu taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă-mi în gânduri iar măsură,
Să rezidesc o catedrală,
Redă-mi suplețe și aliură,
Să zbor și-n lumea siderală....
Poezie de Constantin Obadă despre nevoie, speranță, măsură, eternitate, destin, zbor, cugetare, iubire, bine, lumeDă-mi olul tău sfântă fecioară,
Să beau nectarul tinereții,
Să mă cunun acuma iară,
Cu toate farmecele vieții.
Dă-mi gândurile ce-mi crescură,
Gândirea mea o catedrală,
Dă-mi sprinteneală-n săritură,
Să zbor în lumea siderală....
Poezie de Constantin Obadă despre bine, cugetare, rugăciune, zbor, sfinți, lume, zi de naștere, viață, poezieRedă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă gândirii iar lumina,
Să repictez o catedrală,
Redă-mi suplețea genuină,
Să zbor în pusta siderală.
Redă-mă...
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă-mă moarte iar lumină,
S-atrag priviri de la distanță,
Redă-mi suplețea genuină,
Redă-mă mie iar speranță....
Poezie de Constantin Obadă despre scris, speranță, destin, sfinți, natură, moarte, iubire, bine, viațăRedă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă gândirii iar lumina,
Să repictez o catedrală,
Redă-mi suplețea genuină,
Să zbor în pusta siderală.
Redă-mă-n...
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă-mi în gânduri iar măsură,
Să rezidesc o catedrală,
Redă-mi suplețea și măsura,
Să zbor și-n lumea siderală....
Poezie de Constantin Obadă despre nevoie, măsură, speranță, eternitate, destin, zbor, natură, cugetare, iubireUnde stați raze de lună?
În ce tainiți v-ați ascuns?
Haideți iureș de furtună,
Negură de nepătruns.
Unde stați raze de soare?
În ce ramuri mă priviți?
Haideți, inima mă doare,
După ochii îndrăgiți.
Unde stai rază de lună?
În ce colț de suflet dormi?
Hai, te scoală și adună,
Strălucirea nopți-n pomi.
Unde stai rază de soare,
Strălucirea să întorni,
Să-i ard inimi-o cântare,
Dar..., cu orgă de atomi.
Unde stai iubire...
Poezie de Constantin Obadă despre atomi, școală, inimă, noapte, suflet, țară, iubire, lună, soare, poezieUnde stați raze de lună?
În ce colțuri v-ați ascuns?
Aruncați o umbră lumii,
Negură de nepătruns.
Unde stați raze de soare?
În ce ramuri mă priviți?
Haideți, inima mă doare,
După ochii îndrăgiți.
Unde stați raze de lună?
În ce taine v-ați ascuns?
Hai veniți c-o mină bună,
Negurii de nepătruns.
Unde stați raze de soare?
În ce nouri trecători?
În ce mări vă oglindiți?
Năvăliți aprinse-n zare.
