Spre astre veșnic rotitoare,
Cum stă o floare de narcisă,
Suavă-n alb îmbietoare.
Din sticla ei reflectă luna,
Dorinți țesute cu milenii,
Să povestesc acum minciuna,
Ca în biserici vagi ectenii.
Amarul dragostei terestre,
Când lunecă în parcul nopții,
Câte mistere zac în golul bolții,
Ce tainic se pitesc vederii.