Să scriu?

Să scriu?

Să scriu de noaptea unor stele,
Ce cad în visurile mele,
Să scriu de trecătoare zile,
Eterne-n gânduri de copile?
Acestea toate le-au scris toți,
De la bunici pân' la nepoți,

Să scriu că viața mi-a fost fadă,
Că m-au călcat toți pe obadă,
Că mi-au fost toate prăbușire,
Un chin uman, o ispășire?
Acestea dragă-s povestite,
De-atâtea minți în cărți cinstite,
O..., toate-acestea-s povestite.

Să scriu iubiri ce cad în pară,
Când strajă stau stejar afară?
Să scriu când luna vor să pice,
Că-n dorul lor vor să mă-mbrace?
Acestea toate, domnul meu,
Le-a spus un geniu mult mai greu.

Deci mie azi nu-mi mai rămâne,
De vreau izvoare în fântâne,
Decât s-aprind cu alte stele,
Vulcanul cânturilor mele.

Acestea toate n-au fost scrise,
Dar chinuiesc atâtea vise!