Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri de veacuri obosite,
Din ziduri triste ne mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Adânc ne tulbură ființa,
Cu cântece îndurerate.
Atuncea cred că-n toate cele,
Exist-a tămâierii legare,
Cum leagă noaptea mii de stele,
Și zorii lumii sfântul soare.