Mânați de-un vânt, ușor astmatic,
O ploaie rece-aduce-n casă,
Tristeți, din câmpul singuratic.
Aprind iluzia să-mi pară,
Că vremea-i bună și senină,
Că dorm, sub teiul de afară,
Că mândra, tainic o să vină.
În timp ce tremur gelatină,
Cu porii țepi, ca la arici,
Îmi crește-n suflet o lumină,
Din roiuri mici de licurici.