Cine știe? (VII)

Cine știe? (VII)

Cine știe drumul lung către „a fi”?
Poate-abia acuma devenim „a fi” ce-om fi,
Cine precizează azi că nu e ieri?
Poate că durerea e loc de plăceri.
Cine garantează, viața că nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viața ne-o împarte?
Cine știe, poate findcă nu cunoaștem,
De ne-ar fi mai bine din moarte să naștem?
Cine știe toate și-al lor tainic rost?
Să ni le deslege cum și ce-or fi fost?
Dezlegând enigma ce-ncheagă un rost.
Cine știe dacă șarpele din rai,
Nu-i chiar gelozia unui paj bălai?
Că nu-i dăduse-n grija lui femeie?
Cine știe dacă la răscrucea sorții,
N-a schimbat tăblița vieții, cu a morții?
Rău în loc de bine, și loc de adevăr,
Tot minciuni istețe ca un soi de săruri.