Că zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Cu marea la picioare și cu Carpații frați,
Noi suntem pe vecie aici încoronați.
De-aceea în prisacă stăm bine cu vecinii,
Roi din noi în toate, semințele luminii.
Să crească-n țara mândră ca apele și munții,
Să strălucească vieții miracolele frunții,
De știm struni minciuna, când știm ce-i omenia,
E că în toată lumea, stegar e Romania.