A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!
Ador al apelor tumult,
A căror vise le ascult,
În vuiet către mare!
Ador a codrilor cântări,
Când sună cornii-n depărtări,
Ce-ndeamnă la iubire!
Ador a munților cărări,
Cum urcă dincolo de zări,
Cu stânci scânteietoare!
Ador toți oamenii cei buni,
Dar mai cu seamă pe români,
Când vrednici sunt sub soare!
Ador sublimul tău pământ,
Care mi-i leagăn și mormânt,
Nepieritoare țară!