Ah, mierea buzei tale

Ah, mierea buzei tale

Ah, mierea buzei tale am gustat-o,
A buzei tale coapte; amorul meu;
Zăpada sânului eu am furat-o,
Pe ea mi-am răcorit suflarea eu;
Ah, unde eşti, demonico, curato,
Ah, unde eşti să mor la sânul tău !

Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică
Şi-mi pare că am fost un împărat;
Simţirea care sufletu-mi despică
E ca şi când o lume mi-a furat;
Ah, mierea buzei tale, păsărică,
Am nebunit de când o am gustat !

Ah, cum nu eşti, să-ţi mistuiese viaţa,
Să-ţi beau tot sufletul din gura ta,
Să-ţi sorb lumina pân' ce-or fi de gheaţă
Frumoşii-ţi ochi - să-ţi devastez aşa
Tot ce tu ai frumos... o, mă învaţă
Să te ucid cu respirarea mea!

Să murim amândoi... La ce trăiesc eu,
La ce trăieşti tu pe a lumii spume?
Sărmane inimi închegate-n vreme,
Sărmane patimi aruncate-n lume;
Ah, să murim, nu plânge, nu te teme,
Că undeva s-afla al nostru nume !

Încet, încet.., să ne culcăm în raclă,
Încet de pe pământ ne-om furişa.
O, stinge a privirei tale faclă,
Închide ochii tăi.., aşa, aşa;
Ce bine a să dormi adânc în raclă,
Să dormi adânc, să nu mai ştii ceva.

lubito, vremea-n loc să steie,
Să stingă universu-ntreg în noi:
O rază încă, încă o scânteie,
Ş-apoi dispare tot... ş-apoi, ş-apoi
Simt încă gândul tău iubit, femeie,
Ş-apoi nu vom mai fi nimic... not doi.