Mă visam cu Zmei și Zâne,
Și simțeam, cum triumfală,
Vremea, vie îmi rămâne!
Treaz, visam vioi pe stradă,
Lupte mari, din dor iubirii,
Și-ndrăgeam, ca-ntr-o baladă,
Lung, sărutul răsplătirii!
Unde-i vremea ta băiete,
Când din orice trecător,
Tu, iscai pe îndelete,
Făt-Frumos, biruitor?
Nu știai atunci copile,
Nici ce-i pizmă, nici ce-i ură,
Căci erai senin în zile,
Binelui erai măsură!
Azi, când te privesc în ape,
Mi se pare c-ai murit,
Ai noroc, că-ți simt aproape,
Sufletul..., întinerit!