Un dor de vis, să-mbie,
Cum stihuri, care s-au dezis,
Renasc..., în poezie!
Cum viața, e un dar ceresc,
Din vremi, încă obscure,
Toți cei ce-s inși s-ademenesc,
De mici, cum să se-ndure!
Căci fericirea, nu-i decât,
O aspră, sfântă lege,
Tot ce-i frumos, tot ce-i urât,
Tot morții, tot, s-alege!
De-aceea poate, nu clădesc,
Castele pe nisipuri,
Căci soarta, mi-o întrezăresc,
Prin veșnicii, de timpuri!