Neinelat de soare,
Nici un sărman atom,
Ivit la întâmplare!
Pe fața mea de crom,
E-o mută veselie,
Ca ploi de toamnă-n pom,
Stârnind, melancolie!
Dar ca un veșnic pom,
Port primăveri sprințare,
Ce-nmuguresc în om,
Iubiri scânteietoare!
Eu sunt un pom tăcut,
Bătut de ploi și vânt,
Din vremi care-au născut,
Iubire și cuvânt!
Eu port un soi de pom,
Adânc, ca o pădure,
Din care, cine-i om,
Culege fragi și mure!