Erau câmpii golașe și zarvă pe la noi,
Din vesela speranță, cu vise de valeți,
Columna sărăciei le dă acum poveți.
Cum nu se pierde codrul, când bat în el furtuni,
Așa nu pier românii, cu stripă din străbuni.
Cei ce-au dorit palate, uitând de cei robiți,
Statornic zac în glie, de crezul lor zdrobiți.