Copacii țării mor... (II)
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Copacii falnici mor în cercuri,
Când siluiți de vânturi tari,
Plesnesc ca legendare arcuri,
Strunite-n timpuri de barbari.
Nu cred că mor fără să știe?
Cât sunt de-ndurerați,
Nici că destinul nu-i îmbie,
Din șes să urce spre Carpați.
















