De unde devine de-auzi depărtarea,
Adâncă în inimă cum sună chemarea?
Fiorii femeii feresc fardul feții,
De lacrimi prelinse să râdă drumeții!
O soartă severă separă simțirea,
De diavol de Domnul de dor devenirea,
De aceia durerea...
Poezie de Constantin Obadă despre destinDe când..., dorinți iubirii noastre,
Sunt goluri, iar de netrecut,
Altarul viselor albastre,
Ni-i iar destin..., necunoscut!
Dar iată, ne-ntâlnim..., iubire,
După un timp, de consolare,
Doi cavaleri, străini, în stare,
Să nege-a...
Poezie de Constantin Obadă despre destinCând se stinge un mileniu,
Ca un ins, din soarta lumii,
Visul lui, s-alege geniu,
Trupu-i searbăd, roză humii!
Anii lumină, ce-i creștem încă,
Să-i cinstim, cum se cuvine,
Soli, ai păcii-n trai și muncă,
Nimb de glorii-n strai de...
Poezie de Constantin Obadă despre destinIubirea lumii, către moarte,
Seduce-n cale mii de vise,
Melancolii, ce curg, deșarte,
Din lacrimi, roi, spre zări deschise!
Destinul, mi-a strigat la poartă:
„ Nu sta în casă, om nevolnic,
ci ieși în lume și deșartă,
Destoinicii...
Poezie de Constantin Obadă despre destinNu-i bine, moartea, să ți-o joci,
Când mugur ești, în floare,
Căci singur, soarta ți-o întorci,
În veșnică uitare!
Ci cataă-n sclipătul de sus,
Renăscător, de viață,
Și las-a hăului apus,
Și a trăi, te-nvață!
Din slujbe și...
Poezie de Constantin Obadă despre destinTu, vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire,
Unde-ți sunt ochii fecunzi,
Să plângi de fericire?
Toți anii plini se trec ușor,
Nestrăluciți de stele,
De n-am un vers săgetător,
S-aprindă soare-n ele!
Căci soarta...
Poezie de Constantin Obadă despre destinCa moartea hoață, mă strecor,
Pe lângă gardul sorții,
Oriunde noaptea e decor,
Eu, trag de clanța porții,
Și dacă nu e un lăcat,
Să-mi stâmpere năravul,
Mă bucur singur c-am plecat,
Stârnind în stele praful!
Dar, fug spre...
Poezie de Constantin Obadă despre destinAștept, de dragul altui vis,
Un dor de vis, să-mbie,
Cum stihuri, care s-au dezis,
Renasc..., în poezie!
Cum viața, e un dar ceresc,
Din vremi, încă obscure,
Toți cei ce-s inși s-ademenesc,
De mici, cum să se-ndure!
Căci...
Poezie de Constantin Obadă despre destinLa ce ți-e bună viața, când te sufoci mereu,
Când ploaia te doboară, când vântul te oprește,
Când nourii pe umeri, te-apasă tot mai greu,
De-ți cumpănesc destinul, la cât mai vremuiește?
Dar totuși chinuirea, e-o lege-adânc-a firii,...
Poezie de Constantin Obadă despre destinMulte praguri, mă despart de tine,
Munți și văi și ape ideale,
Multe nopți, trăite-n veri senine,
Dus-au tinerețea-n altă cale!
Vom mai trece praguri, rânduri, rânduri,
Ca să fim mereu, tot înainte,
Pân-om sta iubito-n strâmte...
Poezie de Constantin Obadă despre destinUn dor precoce, îmi dezmiardă,
O dragoste târzie de viață!
Destinul șui, vrea să mă piardă!
Dar eu, l-amân și-i râd în față:
De tânăr dacă nu m-ai dus,
E semn că-s tare-n costoroabe,
Că nu mi-e dat să fiu supus,
Nici surghiunit...
Poezie de Constantin Obadă despre destinCum roua nopții din sticliri,
Spoiește plaiuri, solitare,
Tot astfel, vraja din iubiri,
Spoiește soarta lumii clare!
Din prag de veac am tot sporit,
Lumini mileniului ce vine,
Dar, câți martiri au înflorit,
Pădurea morții, nu știm...
Poezie de Constantin Obadă despre destinTe implorăm, maică Natură,
Să-nfrâni tu forfota din lavă,
Să legi năpasta, c-o centură,
Să simtă lumea că ni-i sclavă!
Nu răsturna, oceanul vremii,
Ca să pierim, în vreo stihie!
o..., nu ne da iar anatemii,
Cum ne-ai mai dat din...
Poezie de Constantin Obadă despre destinRâs, în scorbura durerii,
Plânge, trupul meu beteag,
Doară gândul mângâierii,
Intuiește..., alt meleag!
Plâns, în scorbura durerii,
Râde, trupul meu beteag,
Când, vreo rază a-ntremării,
Se prelinge..., prin hogeag!
Râs și...
Poezie de Constantin Obadă despre destinPământ rotit..., oprește clipa,
Când soarta-mi urcă la zenit,
Să sorb regretul, din risipa,
Pierdută-n timp..., nemărginit!
Dar, cine stă, s-asculte huma,
Visând, pe prisma unui vers?
Ar fi, cea mai cumplită glumă,
Cutremurată-n...
Poezie de Constantin Obadă despre destinÎmi bat în soartă, sonuri noi,
Misterioasele cuvinte,
Și toate vin, ca un șuvoi,
Și toate vor, un drum 'nainte!
Eu, le arunc în cale flori,
Și le strunesc, cum știu avânturi,
Iscând din ape..., meteori,
Și din iubire..., cânturi!
Poezie de Constantin Obadă despre destinSoarta lumii-n dor resoarbe,
Trubadura ei..., visare!
Delirând, în jocuri oarbe,
Uită-n trai, străvechi altare!
Uită..., cum mizerii curmă,
Flori..., ce-ar fi putut să fie,
Cum durerea..., cea din urmă,
Moare-n plumbi..., de...
Poezie de Constantin Obadă despre destinOpriți! O..., zei supremă clipa,
Când soarta-mi arde la zenit,
Să sorb regrete, din risipa,
Pierdută-adânc..., în infinit!
Opriți..., cât încă mai vibrează,
Să lege, alte universuri,
O..., dacă ruga, vă șochează,
Eu, cred în rugă,...
Poezie de Constantin Obadă despre destinCumplit, o arșiță m-apasă,
De cad adesea în delir,
Tu..., tinerețe radioasă,
De ce tot cați..., spre cimitir?
Oricum, mă ție încă soarta,
Să pot și eu să împlinesc,
Desăvârșirea mea în artă,
Și ce mai pot, să-ntrezăresc!...
Poezie de Constantin Obadă despre destinMai sperăm nădejdii,
Din iubiri pierdute,
Doar, când iar primejdii,
Vin..., necunoscute!
Șlefuim destinul,
Plin de biruință,
Până când..., declinul,
Crede-n neființă!
Poezie de Constantin Obadă despre destin
