Multe praguri!

Multe praguri!

Multe praguri, mă despart de tine,
Munți și văi și ape ideale,
Multe nopți, trăite-n veri senine,
Dus-au tinerețea-n altă cale!

Vom mai trece praguri, rânduri,rânduri,
Ca să fim mereu, tot înainte,
Pân-om sta iubito-n strâmte scânduri,
Până om pleca, din oseminte!

Să lăsăm deci soarta-n seama sorții,
Și ieșind ca ieri, în pragul porții,
Să-ndrăgim pe cei care se iubesc,
Să iubim, nepoții-n timp ce cresc!