Când mugur ești, în floare,
Căci singur, soarta ți-o întorci,
În veșnică uitare !
Ci cataă-n sclipătul de sus,
Renăscător, de viață,
Și las-a hăului apus,
Și a trăi, te-nvață !
Din slujbe și din datini vechi,
Oricui suna-va timpul,
Tu cată să ne legi perechi,
Comori, ce-ating Olimpul !
Căci pentru oameni, moartea, nu-i,
Decât o preschimbare,
Cum ai lăsa, o haină-n cui,
Zorit, să ieși la soare !