Din prag de veac!
Poezie de Constantin Obadă despre Celebritate, Nedreptate, Moarte, Foame, Națiune, Destin, Nume, Lume, Iubire, Bine
votează acum
adaugă un comentariu
Din prag de veac!
Cum roua nopții din sticliri,Spoiește plaiuri,solitare,
Tot astfel, vraja din iubiri,
Spoiește soarta lumii clare!
Din prag de veac am tot sporit,
Lumini mileniului ce vine,
Dar, câți martiri au înflorit,
Pădurea morții, nu știm bine!
Și câți schilozi,câți muribunzi,
N-au dus, cu foamea, trai în lume?
Ca izbăvirilor fecunzi,
Abia acum să-i știm pe nume?
Și parcă văd, urmașii vremii,
Cum revoltați, de-o nedreptate,
Vlăstare vii, dau anatemeii,
Iar celor morți, celebritate!
Dar, când roiesc prisaca minții,
Cum se roiesc din vremi popoare,
Presimt cum rana suferinții,
Nici din iubire leac nu are!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 6 - Poezii 1971
Data scrierii: 18 aug 1972
Poezie de Constantin Obadă despre celebritate, nedreptate, moarte, foame, națiune, destin, nume, lume, iubire, bine.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=