Poezii de Costel Zăgan, pagina 2

Poetul Zarathustra

Ode gingașe

Coboară din munți
cu traista plină de poeme
și
stele proaspete
ironici
cei din vale surâd
printre nori
și
pietre de moară.

Poezie de Costel Zăgan despre iubire, pietre, poezie, stele

Poemul Mării Negre

ODE GINGAȘE

Motto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)

Doamnelor și Domnilor

aceasta-i Marea Neagră

iată cum valurile împing soarele

la marginea orizontului cu tot cu pescăruși

ecoul crapă cerul de la un capăt la altul...

Poezie de Costel Zăgan despre iubire, poezie, absența, soare, stele, cer

Portret interior

La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul

de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos

împodobește scena ultimei confruntări din spa

tele casei acum soarele mă caută disperat prin

tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale...

Poezie de Costel Zăgan despre iubire, disperare, poezie, râs, căutare, cuvânt, lacrimi, luptă, soare, salariu

Nenea Iancu redivivus

Poeme infracţionale (2 mai 2009)

N-am
dreptate

Un procuror
un avocat
un judecător

Şi
bineînţeles
un poliţai

Pun
la cale

Justiţia nereperată
a
poporului român

Şi
cum
spuneam

Adevărul trece
minciunile
rămân

Poezie de Costel Zăgan despre justiție, judecători, minciună, poezie, dreptate, adevăr

Disputa

Înconjurat de cele șapte cetăți

ale devenirii întru poezie

dorința

melancolia

tristețea

necazul

nefericirea

nenorocul

și

dragostea

poetul

își trece

grădina cu flori

de la

lectură incognito

la...

Poezie de Costel Zăgan despre iubire, dispută, nefericire, melancolie, grădină, flori, tristețe, dorință, soare, poezie

Ce vrăjeală

Îmi furi dragostea zi de zi
indiferență pagubă-n ciuperci
ba c-o fi ba c-o păți
te lauzi urâto dar nu mai treci

Poezie de Costel Zăgan despre absurd, indiferență, iubire

Ars magna poetica

Ode gingașe

Scriu cu buldozerul
în cariera unor inimi de piatră
scriu cu tancul istoriei
pe câmpul minat al condiției umane
scriu cu ultimul albatros
slava nemărginită a lui Dumnezeu
scriu cu sufletul
în
trupul tău
Dragoste

Poezie de Costel Zăgan despre iubire, carieră, imperfecțiuni umane, inimă, pietre, dumnezeu, suflet

Ziua Golgotei

CEZ(E)ISME II

Kilometrul dacă-i antic
nu mai este kilometru
când la poezie-s paznic
nu-s Pavel nu-s Petru

Nu mai este kilometrul
care-a fost totuși odată
pălăria mea cu fetru
părea steaua spânzurată

Cine-a fost totuși o dată
doar la poezie-i paznic...

Poezie de Costel Zăgan despre viață, poezie, zi de naștere, salariu, zi, față

Angoasă

Mă trezesc cu noaptea-n cap

ochii împrăștie stele verzi

ies în fugă pe ușă

trăgând cerul în piept

Doamne de ce m-ai părăsit

cerul scârție aberant

nu știu încotro să-mi îndrept sufletul

încet-încet mă liniștesc

tăcerea și...

Poezie de Costel Zăgan despre iubire, tăcere, frumusețe, poezie, cer, suflet, noapte, lună, ochi, stele

Manuscrisul dintre noi

CEZ(E)ISME II

Spăl frunzele de toamnă
speli frunzele de verde
prea frumoasă doamnă
nici noaptea nu te crede

Speli frunzele de verde
spăl ochii de-ntuneric
dragostea nu ne pierde
circuitul urii-i prea sferic

Spăl ochii de-ntuneric
prea frumoasă...

Poezie de Costel Zăgan despre iubire, toamnă, ochi, noapte

Neliniștea nucleară

Poeme infracţionale

Nu înarmați copiii cu lacrimi nucleare
să ne lăsăm iradiați doar de gingășia lor
viitorul li se deschide-n suflet ca o floare
în acest secol cu plâns de copii ca decor
Dezamorsați noaptea de la reverul naturii
sau lumina va ajunge un porumbel...

Poezie de Costel Zăgan despre copilărie, copii, viitor, poezie, mamă, lacrimi, pământ, moarte, suflet, noapte