În loc de pernă dorm pe-un munte
şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori
când infinitul nu mă mai ascunde
visez năprasnic şi-atunci cobor
Mă învelesc c-o plapumă de nori
mi-e somnul cât istoria de lungă
cu geografia dragostei măsor
eternitatea...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, infinit, istorie, geografie, eternitate, somn, stele, flori, grădinăCum să-ți ierți inima
pentru că iubește
cum să-ți ierți ochii
pentru că admiră
Cum să-ți ierți mâinile
pentru că mângâie
cum să-ți ierți picioarele
pentru că aleargă spre iubire
Cum cum cum cum
bum publicitate
Poezie de Costel Zăgan despre aspirație, publicitate, iubire, admirație, poezie, inimă, ochiCoboară din munți
cu traista plină de poeme
și
stele proaspete
ironici
cei din vale surâd
printre nori
și
pietre de moară.
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, pietre, poezie, steleMotto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)
Doamnelor și Domnilor
aceasta-i Marea Neagră
iată cum valurile împing soarele
la marginea orizontului cu tot cu pescăruși
ecoul crapă cerul de la un capăt la altul...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, poezie, absența, soare, stele, cerN-am
dreptate
Un procuror
un avocat
un judecător
Şi
bineînţeles
un poliţai
Pun
la cale
Justiţia nereperată
a
poporului român
Şi
cum
spuneam
Adevărul trece
minciunile
rămân
Poezie de Costel Zăgan despre justiție, judecători, minciună, poezie, dreptate, adevărÎmi furi dragostea zi de zi
indiferență pagubă-n ciuperci
ba c-o fi ba c-o păți
te lauzi urâto dar nu mai treci
Poezie de Costel Zăgan despre absurd, indiferență, iubireScriu cu buldozerul
în cariera unor inimi de piatră
scriu cu tancul istoriei
pe câmpul minat al condiției umane
scriu cu ultimul albatros
slava nemărginită a lui Dumnezeu
scriu cu sufletul
în
trupul tău
Dragoste
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, scris, carieră, imperfecțiuni umane, inimă, pietre, dumnezeu, sufletKilometrul dacă-i antic
nu mai este kilometru
când la poezie-s paznic
nu-s Pavel nu-s Petru
Nu mai este kilometrul
care-a fost totuși odată
pălăria mea cu fetru
părea steaua spânzurată
Cine-a fost totuși o dată
doar la poezie-i paznic...
Poezie de Costel Zăgan despre viață, poezie, zi de naștere, salariu, zi, fațăMă trezesc cu noaptea-n cap
ochii împrăștie stele verzi
ies în fugă pe ușă
trăgând cerul în piept
Doamne de ce m-ai părăsit
cerul scârție aberant
nu știu încotro să-mi îndrept sufletul
încet-încet mă liniștesc
tăcerea și...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, tăcere, frumusețe, poezie, cer, suflet, noapte, lună, ochi, steleSpăl frunzele de toamnă
speli frunzele de verde
prea frumoasă doamnă
nici noaptea nu te crede
Speli frunzele de verde
spăl ochii de-ntuneric
dragostea nu ne pierde
circuitul urii-i prea sferic
Spăl ochii de-ntuneric
prea frumoasă...
Poezie de Costel Zăgan despre ură, iubire, toamnă, ochi, noapteNu înarmați copiii cu lacrimi nucleare
să ne lăsăm iradiați doar de gingășia lor
viitorul li se deschide-n suflet ca o floare
în acest secol cu plâns de copii ca decor
Dezamorsați noaptea de la reverul naturii
sau lumina va ajunge un porumbel...
Poezie de Costel Zăgan despre ură, copilărie, copii, viitor, poezie, mamă, lacrimi, pământ, moarte, sufletDostoievski-i exilat doarme-n comedie a căzut din cer în pat să se înalțe ca să fie Doarme-n comedie somnambul cu ora de moartea o să-l ție da-se-va tuturora Somnambul cu ora a căzut din cer în pat el sau doar Pandora Dostoievski-i exilat Doarme-n...
Poezie de Costel Zăgan despre adevărȚintuit de centru
lumea se-nvârte
în
jurul meu
cu
toate
cele
șapte
arte
în
pauze
de admirație
plâng
la
sânul poeziei
Poezie de Costel Zăgan despre artăSerghei Esenin mă întorc la tine Serghei Esenin lumea-i o curvă mi-e rău de toate și mi-e bine nu am ce face parcă toate turbă Serghei Esenin lumea-i o curvă iubesc totul și totul mă trădează totuși parcă mă ajung din urmă în pustiul lumii nu...
Poezie de Costel Zăgan despre artăSerghei Esenin mă întorc la tine
Serghei Esenin lumea-i o curvă
mi-e rău de toate și mi-e bine
nu am ce face parcă toate turbă
Serghei Esenin lumea-i o curvă
iubesc totul și totul mă trădează
totuși parcă mă ajung din urmă...
Poezie de Costel Zăgan despre adevăr
