Poezii de George Budoi despre Lene

MUIEŢI SUNT POSMAGII? (Versificare după Ion Creangă, Povestea unui om leneş)

Era odată, într-un sat,
Un leneş cum n-a fost vreodat',
Încât de leneş ce era,
Nici pâinea nu o mesteca,

Când vrun sătean o bucătură
De pâine îi băga în gură.
Văzând că nu o scot la cap,
Sătenii deodată, jap!

L-înşfacă,-l leagă ciucure...