Încearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduiosarii mele.
Si peste arbori rasfirati
Rasare blânda luna,
Ce ne gasea îmbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.
A noastre inimi îsi jurau
Credinta pe toti vecii,
Când pe carari se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte sa se stinga,
Când valuri de isvor
N-au încetat sa plânga,
Cum luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-si
Când ochii tai, tot înca mari,
Se uita dulci si galesi?