Acum, în miezul iernii grele,
Steluțe-n geamuri strălucesc,
Cu gerul, spiralat în ele!
Albit, printre fisuri se-arată,
Tremurător, să se-ncălzească,
Nepresimțind clipa ingrată,
Ce stă la pândă, să-l jelească!
Când idealuri îți alegi,
Le cat-a fi pe-a ta măsură,
Căci altfel, tot între betegi,
Or morții te-or slăvi-n bravură!