Tu, univers de gânduri mari,
Tu, care n-ai stat niciodată,
Decât, în rând cu temerari?
Ce s-a ales, din slava dulce,
Din basmul tău, atât de clar,
Nerăbdător, trudind s-apuce,
Dreptății..., traiul exemplar!
Ce s-a ales..., o știm cu toții!
Durerea ta, domol se-alină!
În juril casei, azi, nepoții,
Aleargă-n blânda ta..., lumină!
Ce s-a ales, de tine, tată?
Din visul trudei, temerar,
E..., o lumină, reflectată,
Din noi, adânc, în vremuri, iar!