Cu ochi vicleni și dușmănoși ?
De ce, de dragul suferinței,
Vă arătați..., neomenoși ?
De ce, când trec în labirinte,
Regretele, vă par..., eterne ?
De ce, simțiți, în oseminte,
Durerea lor, cum vi se cerne ?
De ce, să dați durerii plată,
Când s-o curmați, vă e ușor,
C-o floare..., neîndoliată,
Și cu un simț..., resimțitor ?