Cine le ogoaie, arde-n el văpaie,
Când vulcanul tace, suie mai rapace.
Munții, cad în dâmburi, marea-i numai aburi,
Norii, vin puhoaie, codri, curg pâraie !
Clipa, când preface, cugetă în pace !
Fericirea, nu e, decât o cățue,
Care scânteiază și retămâiază,
O idee aleasă veșnic mincinoasă,
Care, vrea să spuie, câte ceruri suie,
Fericita rază, când ne-nnobilează,
Cu iubiri în casă și cu morți pe masă !