cu surâsul în mâini, cu îmbrăţişarea pe buze,
să înveţi teii să ningă magnolii
şi cireşii ceasuri cu o clipă din viorile lui Corelli
repetată infinit pur. diminețile
să încurci alfabetele
şi cuvintele să fie formule bizare de nanostructuri
să-ţi pui Anzi de hârtie pe umeri
şi pe glezne cicori
să spui nu e nimeni mai puternic
apoi să-mi cânţi Van Halen la tigaie
să pictezi madone cu pasta de dinţi
în salonul de primire al regilor de ceaţă
să mă inviţi la dans numai
când plouă pe plaje cu trandafiri
să insişti apoi să culegem păpădii din lună pentru cină
și stele îndepărtate, să citim poezii
în schituri uitate până când vin iar zorii
să le reașezăm apoi pe toate în depărtarea lor
să fii etern în fiecare clipă, azi şi apoi, și apoi
ploaia, și ninsoarea, și arșița
vers de dor, lumea în pace
anotimpuri de poezie mereu noi
poți să fii orice pentru că ești
și te iubesc, te iubesc
suflet cu mii de nume şi un singur chip – muză
etern sufletului meu