Fetițele cu ochelari!

Fetițele cu ochelari!

Fetițele cu ochelari,
Ascund atâtea dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Când primenesc a lumii ere!

De ai noroc să le pătrunzi,
Prin raza viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorinței lor nevinovate!

Uimit, visezi parcă ce spui:
„Rămâneți clipe minunate,
Rămâneți zâne-a soarelui,
Să-mi piară zilele îndoliate”!

De-nalte, par la trup livezi,
Sfioase, adiind iubirii,
În umbra cărei să te-așezi,
Să-i sorbi adânc, aroma firii?

Dar vai! Din clipe când dispari,
Bărbat cu plete lungi cănite,
Fetițele cu ochelari,
Te dau uitării infinite!