Și-am deschis noaptea, ferestre,
Am mințit, multe mătuși,
Că sculptez, statui ecvestre!
Domn viclean, nu ctitoream,
Decât, patimi dulci dorinții!
Căci, iubirilor, zoream,
Cum zoriră, și părinții!
Azi, albume când deschid,
Cu fecioare surâzânde,
Galeș, ca un Baiazid,
Strâng la sân, numai osânde!