îmbracă,
privirea soarelui,
și sărută cu ea,
oamenii,
mările,
munții,
și toate,
frunțile!
Ochii amiezei,
îmbracă,
privirea trudei,
pe care o culcă,
în paturi proaspete,
și verzi,
din care Anteii vremii,
își trag puterea!
Ochii serii,
îmbracă privirea,
păcii,
și veghează,
ca nimeni să,
nu tulbure,
somnul liniștii,
din,
catedrala nopții,
și așa,
ochii privesc,
din,
totdeauna,
către,
totdeauna!