La mormântul lui Aron Pumnul
Poezie de Mihai Eminescu despre Geniu, Voce, Măreție, Lacrimi, Ochi, Stele, Tristețe, Bunul Simț, Simț, Umbră
votează acum
adaugă un comentariu
La mormântul lui Aron Pumnul
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,Cu cipru verde-ncinge- antică fruntea ta;
Acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr; se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
Metalica vibrândă a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;
Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi-n urmă-i ne-a lăsat !
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare,
Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire şi locul tău natal;
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simţ, naţional!
Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă,
Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cânturi tânguioase,
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,
Colo, în Eliseu !...
Data scrierii: 1866
Poezie de Mihai Eminescu despre geniu, voce, măreție, lacrimi, ochi, stele, tristețe, bunul simț, simț, umbră.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=