Lacul
Poezie de Mihai Eminescu despre Farmec, Apă, Flori, Grădină, Lumină
votează acum
adaugă un comentariu
Lacul
Lacul codrilor albastruNuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;
Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
Poezie de Mihai Eminescu despre farmec, apă, flori, grădină, lumină.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=