Un popor ce cu credință, poartă bravele lor nume,
De când primul domn pe țară și-a înscăunat domnia,
De atunci, pe-a noastre plaiuri, noi am cunoscut robia.
Încât de privești în urmă, inima în piept se strânge,
Câte a-ndurat poporul, câte lacrimi și cât sânge,
Câte suflete mărețe nu s-au prăpădit în glie?
Milioane de morminte ne stau astăzi mărturie,
Munții falnici, ape repezi, codri deși întreaga fire,
Parcă poartă peste veacuri, neagra noastră urgisire.