Mor visele urâte, și vorbele-s subțiri,
Că-n basme oglindesc, tot ce dorește viața,
O purpură de vis i-mbujorase fața.
Și-am plâns de bucurie, cum plânge o mireasă,
Când dusă spre iubiri, mai des se tot lasă,
Dar nu vedeam sărmanul, că-n vorba ei domol,
Un of printre suspine, îi da mereu ocol.
O lacrimă din ochi, căzu mărgăritar,
Și parc-o prinse-n deget, s-o coase la șerpar.
Și câte-a spus bunica, pe toate roz le știu,
Și când îi văd portretul, eu tot copil mă țiu,
Am râs atunci, cum râde o mireasă,
Când dusă spre altar, mai dusă se tot lasă.