O dulce bunicuță! (IV)
Poezie de Constantin Obadă despre Râs, Urâțenie, Vis, Bucurie, Lacrimi, Povești, Copii, Ochi, Față, Viață
votează acum
adaugă un comentariu
O dulce bunicuță! (IV)
O dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,Mor visele urâte, și vorbele-s subțiri,
Că-n basme oglindesc, tot ce dorește viața,
O purpură de vis i-mbujorase fața.
Și-am plâns de bucurie, cum plânge o mireasă,
Când dusă spre iubiri, mai des se tot lasă,
Dar nu vedeam sărmanul, că-n vorba ei domol,
Un of printre suspine, îi da mereu ocol.
O lacrimă din ochi, căzu mărgăritar,
Și parc-o prinse-n deget, s-o coase la șerpar.
Și câte-a spus bunica, pe toate roz le știu,
Și când îi văd portretul, eu tot copil mă țiu,
Am râs atunci, cum râde o mireasă,
Când dusă spre altar, mai dusă se tot lasă.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 1969-12
Poezie de Constantin Obadă despre râs, urâțenie, vis, bucurie, lacrimi, povești, copii, ochi, față, viață.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=