Cu știința lumii, veacului marxist,
Roadele vieții, le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru, astăzi că exist.
Roșie ca jarul, flamura-ți fierbinte,
A topit în mine, energii solare,
Drumul către aștrii, spre supreme ținte,
L-am făcut cu tine, stea cutezătoare.
Câmpurile țării, le-am brăzdat cu tine,
Haturi după haturi am tot nivelat,
Am urcat pe schele și-am trudit în mine,
Din stihii de ape, bezne-am instalat.
Mi-ai sădit în suflet, sârg și omenie,
Să strunesc atomul, să muncesc, să cânt,
Să zidesc orașe, să scriu poezie,
Și să-mi apăr țara, cât în viață sunt.
Anii noștri tineri, anii douăzeci,
I-ai crescut la sânu-ți întru fericire!
Eu închin acuma, și-ți urez pe veci:
Să trăiți cât țara, fără osebire!
Fruntea-ți luminată m-a sudat pe mine,
Cu știința lumii, veacului marxist,
Roadele vieții, le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru, astăzi că exist!