Şi, făr' nicio remuşcare, şi-au făcut cununi din ele;
Şterpelit-au de la antici până la contemporani,
Fără măcar să clipească, veritabili hoţomani.
Au spus cinic unii, alţii, că nu fură, ci-mprumută,
Ca şi cum aici e vorba de o cobză, de-o lăută,
Ce ţi-o dă proprietarul, îţi faci treaba şi, apoi,
Fără pic de-ntârziere, i-o duci omului-napoi.